Iubiţi şi câinii vagabonzi … !

Ca un act de dreptate, Curtea Constituţională a decis că eutanasierea câinilor este ilegală. Nici nu se putea altfel, într-o ţară membră a Uniunii Europene, într-o ţară care are pretenţii a fi civilizată. Deşi câţiva nemernici luaseră poziţii pentru masacrarea acestor prietenoase patrupede, totuşi dreptatea a învins, prin înţeleapta decizie a Curţii Constituţionale. Cu ceva vreme în urmă, primarul Constanţei, Radu Mazăre, declara sus şi tare, că decât să hrănească nişte câini, mai bine hrăneşte nişte copii. În felul cum a pus problema, curveşte, hoţomanul-vagabond a şi găsit destui adepţi care să spună că are mare dreptate. Nu are deloc! Să hrănească şi câinii şi copiii! Dacă nu este în stare să procedeze ca atare, aşa cum se procedează în ţările civilizate, să procedeze la a-şi da demisia, tot aşa cum se procedează în respectivele ţări. Un alt cap pătrat care vorbea cu emfază despre normalitatea uciderii câinilor, a fost prefectul Capitalei, Mihai Atănăsoaei, om sadic, care dădea asigurări iubitorilor de masacru canin, că va curăţa Capitala de câini, una-două! Iată că dreptatea făcută de către Curtea Constituţională, i-a retezat şi acestui ghiolban, nestăvilita sete de a extermina bieţii câini comunitari. Şi mulţi ca ei, dar aceşti doi indivizi lăsaţi de Dumnezeu, mi s-au părut cei mai reprezentativi şi mai demonici. Este normal şi de înţeles, ca înmulţirea acestor patrupede să fie ţinută sub control. Nici nu s-ar putea altfel, mai ales în condiţiile în care nu au adăposturi asigurate, şi umblă în haite, la voia întâmplării, pe străzile oraşelor, sau prin apropierea gropilor de gunoi. Devin un pericol social atât prin muşcarea oamenilor, cât şi prin răspândirea microbilor şi bolilor printre cetăţeni. Dar se pot face sterilizări, se puteau începe cu cel puţin zece ani înainte, se pot încuraja adopţii, nu aşa ad-hoc, hai să facem o adunare de cartier, să supunem la vot la un pahar de tărie, şi de mâine să facem câinii una cu pământul. Nu se poate aşa ceva! Cine mai crede în astfel de rezolvări, să-şi ia catrafusele de prin birouri şi să se ducă undeva la uşuit de ciori, la păzit de iepuri, sau prin acele locuri încă primitive, unde rezolvările se fac în chip sălbatic şi dezonorant, pentru o societate civilizată a secolului XXI, a mileniului III.