Regele românilor de pretutindeni

După o perioadă nedreaptă, de 60 de ani, ieri, marţi 25 octombrie 2011, regele Mihai I de Hohenzollern, a avut, în sfârşit, ocazia de a ţine un discurs în faţa Parlamentului României. Faptul că nu i s-a oferit acest prilej din partea regimului comunist, nu este de mirare, din moment ce ei, comuniştii au fost cei care l-au silit să abdice, aşa cum li se dictase de la răsărit. De fapt, antagonismul dintre comunism şi monarhie, făcea imposibilă rămânerea regelui în ţară, ne mai vorbind despre rămânerea sa ca suveran. În ultimii 22 de ani, deci după răsturnarea regimului comunist, regele a dorit în numeroase rânduri să apară în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, dar de fiecare dată dorinţa sa a fost neîmplinită, datorită fricii celor aflaţi la putere, că s-ar putea întoarce cumva, roata, ca regele sprijinit de poporul nemulţumit să ceară ieşind în stradă, reîntoarcerea sa, ca suveran al României. Mai mult decât atât, în primii ani de după revoluţie, nici măcar nu i s-a permis intrarea în ţară, datorită spaimei de care dârdâia regimul Iliescu, că doritul rege va fi reînscăunat. Regele Mihai, dintotdeauna a reprezentat un pericol şi un disconfort pentru conducerile perindate după anul 1989. Ieri, când la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani, i s-a permis în sfârşit, să ţină un discurs în faţa Parlamentului României, au lipsit, sau mai bine zis, au avut josnicia de a nu participa, preşedintele Traian Băsescu, premierul Emil Boc, sau patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel. De ce nu au fost prezenţi cei trei, este destul de uşor de înţeles, cel mai probabil fiindu-le ruşine să suporte eventualele aluzii ale majestăţii sale. Regele Mihai, a avut un discurs echilibrat, sugestiv şi foarte încărcat emoţional. Ştiind că ascendenţii săi Carol I şi Ferdinand, au înfăptuit Independenţa şi respectiv, Marea Unire, el însuşi fiind un luptător al reîntregirii neamului, Mihai I, a cerut aleşilor poporului român, să nu-i uite pe românii şi pământurile româneşti, care au rămas în afara teritoriului naţional. A mai spus majestatea sa că el nu vede „România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copii noştri”. Cine are minte şi demnitate să înţeleagă …