Băile de mulţime de altădată ale vremelnicilor din fruntea acestei naţii, se pare sunt pe cale de dispariţie. Înainte, puterea se agăţa de orice eveniment cât de mare sau de mic ar fi fost el, pentru ca liderii ei să se împăuneze în public, pozând în binefăcători şi iubitori de oameni. Prezentul ne dovedeşte că acele vremuri deja se află spre apus, rar ici, colea mai scoate câte unul, capul în lume, la tăiat de panglici, de unde îşi culege şi ropotele aplaudacilor programaţi, dar şi huiduielile binemeritate, din partea celor mai mulţi. Cum în ultimul timp, aceste huiduieli sunt mult mai acerbe, jupânii de la Bucureşti şi-au făcut calculele că mai bine ar sta ascunşi în vizuinele de lux, pentru a nu mai „beneficia” de tratamentele nedorite, din care au ieşit destul de şifonaţi. Bătaia cu ouă încasată de premierul Emil Boc, în câteva rânduri, huiduielile culese de preşedintele Traian Băsescu, la fel, în mod repetat, mai ales la Ziua Unirii de la Iaşi, huiduielile suportate de Elena Udrea, la gala lui Lucian Bute, sunt câteva motive destul de convingătoare, pentru ca jupânii sus amintiţi, să se ascundă precum şobolanii în propriile galerii. Recent, de Ziua Marinei, fostul marinar, Traian Băsescu, care de fiecare dată a fost prezent în carne şi oase acolo, să primească onorul de la tovarăşii lui de breaslă, de această dată nu a mai avut tupeul şi curajul să apară în faţa lor, nici în faţa mulţimii care se adunase acolo, şi care abia îl aşteptau să vină pentru a-şi descărca furia, prin strigăte şi huiduieli, fără precedent. A stat ca şobolanul în propria vizuină, neavînd curajul necesar pentru a privi sau a fi privit în ochi, pentru a se afla faţă în faţă cu mulţimea, probabil de teama dezlănţuirii oamenilor. Un lucru este destul de clar: nu poate să mai ducă, nu mai are curajul necesar pentru a face acest act normal, de a sta faţă în faţă cu cetăţenii pe care i-a minţit aşa de uşor. Rîmâne de văzut ce va face cu blonda de la turism, dat fiind faptul că nici ea nu se prea mai încumetă să mai scoată nasul în lume, cu toate că trebuie să o facă pentru a mai trage ceva speranţe pentru ce va fi să fie. Rămâne pionul de sacrificiu, Emil Boc, – zic pionul, pentru că nici nu reprezintă mai mult în faţa lui Băsescu – care să iese vrând, nevrând, să suporte relulările oamenilor minţiţi şi sărăciţi până la limita suportabilului.
