Își spun înger, îți spun zână, îți spun, floarea florilor,
Îți mai spun în zorii zilei,
Că ești dulce puișor,
Și mai grav,
În pragul serii,
Că ești steaua stelelor!
Însă tu, în loc de înger, de zână, de floricea,
În loc de puișor dulce,
Și mai grav,
În loc de stea,
Te arăți ca rug coleric
Plin de spini otrăvitori,
Acvilă, ce-n zbor dramatic,
Răpune un puișor,
Sau meteorit tiranic,
Disperarea stelelor …
Sunt de vină, nu ești tu,
Săruta-ți-aș sufletu’!
Că, în loc să te iubesc,
Cu vorbe te plictisesc …
Și erupi, dulce minune,
Când nu-s om de acțiune …
