Clinchetul de zurgălăi, hohotele de-altă dat’,
Când venea moşu’ cu daruri, cică s-ar fi … subţiat!
Nu e vorba de-o încetare, de-un final, de un apus,
Dar de când cu criza asta, se spune că s-au redus…
Din lăcaşul său mirific, moşu’ se-ndrepta spre zări,
Cu renii la săniuţă, aruncând aburi pe nări.
Conştiincios urma traseul, ca pe-un tainic labirint,
Căra daruri minunate, săniuţa de argint!
Hohotind pe ulicioare, daruri împărţea cu drag,
Copilaşi trădând fiorii, îl priveau pe moş din prag…
Moşul, chiar intra prin hornuri, te trezeai cu el în casă!
Dădea daruri la copii, lăsa jucării pe masă…
Poezii spuneau copii, basme înşirau cu drag,
Moşu’ răsplătea efortul, daruri împărţind din sac…
Acum gata! Se vesteşte că se produce schimbarea;
Moşu’ schimbă strategia, pas la pas cu integrarea!
De ce să vină cu renii, peste dealuri şi poieni,
Când poate să de un beep lu’ Traian la Cotroceni?
Ăsta lasă dracu’ sticla, fentând sepepiştii iară,
Demarând cu mult tupeu spre Laponia polară!
Moşu’ poa’ să vină-n zbor, hohotele brăzdând cerul,
Acordând-ui (fără taxă) Becali, elicopterul!
Sau să vină cu vaporul? Cam neoptimistă nota…
Ba de una, ba de alta, e o amintire – flota!
Stimaţi şefi (interni-externi) ce jonglaţi frâie şi chei,
Să nu loviţi în tradiţii, în datini, în obicei!…
Moş Crăciun
