Tableta de impact

Poporul român are examen de admitere în democraţie tocmai pe 10 iunie. Examinarea voinţei poporului, pentru că despre voinţa lui este vorba se produce într-o clipă de singurătate, dacă nu cumva chiar în momentul acela, când are ştampila de vot în mână, îl sună spiriduşul. Românul de rând nu are ce mânca, are cartelă şi celular dar nu are credit. El nu sună, dar poate fi sunat şi dacă sună spiriduşul el trebuie să închidă, că poate îl sună tatăl politic şi tătinelul asta sună foarte rar, o dată la patru ani. Fiţi siguri spiriduşii nu fac munca aceasta de pomană. Ei sunt plătiţi sau sunt obligaţi să muncească pentru toţi tăticii politici, care nu şi-au luat concediul de paternitate, după naşterea listelor de candidaţi pentru administraţia publică locală. Şefii de la partide solicită înscrierea pe liste cu dar ca la nuntă sau cu sponsori de serviciu, un fel de ajutor de naşi, care fac politica noastră locală să semene cu mafia. Acum după ce am înţeles că minorităţile şi maghiarii vor face casă bună cu useliştii, ca să nu se facă parlamentul unicameral şi să nu ne plece preşedintele de la Cotroceni, ne aşteptăm ca şi la alegerile locale să nu se schimbe nimic. Nu-i bai! Vreme de o lună de zile toţi candidaţii cred că vor câştiga ceva iar şefii de partid vor fi bunătatea pământului, însă, ca de obicei vor vămui daniile candidaţilor, ca să le rămână şi lor bani de buzunar. Partidele politice mici vor căuta să atragă oameni mari, pentru că partidele mari sunt confiscate de mafie şi sunt prea conservatoare ca să îşi schimbe garniturile. Desigur şi alegătorii sunt conservatori şi nu îşi doresc să schimbe votul, ca să nu strice aranjamentele primarilor în exerciţiu. Aceştia nu au nevoie de staff de campanie, pentru că au dat pachete de sărbători, ajutoare sociale şi ajutoare speciale vreme de patru ani şi dacă au mai făcut şi câte un chef pe bugetul local s-au scos. Votul săracilor şi al pensionarilor este suficient să ţină localităţile pe loc, încremenite în criză şi lipsă de soluţii încă patru ani. Primarii, viceprimarii şi oamenii lor nu se tem de ziua de mâine fiindcă au aranjat-o de ieri. Nu contează dacă ai valoare sau vreo aspiraţie politică, contează doar ce vrea lumea de la tine. Însă la noi lumea nu ştie de ce nu mai ieşim din sărăcie şi se mulţumeşte să voteze prost pentru un mic şi o bere. Am încercat în urmă cu patru ani de zile să pun în operă un proiect, dar pentru că am avut lângă mine oameni fără credibilitate, proiectul în sine i-a speriat şi pe cei care păruseră să creadă în el. Acum nu mai încerc nici un proiect, însă, mă bucur că generaţia tânără îi lasă tot pe cei care au greşit până acum să hotărască. Poate că se vor convinge că ei sunt de vină. Luaţi aminte! Cine a ales o dată prost, a doua oară alege şi mai prost. Acum puneţi ştampila.