Tableta de Impact

De fiecare dată când este vorba de limba română recunoaştem cu fascinaţie cât de ample sunt înţelesurile fiecărui cuvânt. Mulţi spun că de aceea nu ne înţelegem pentru că deşi am socoti fiecare cuvânt pe care îl rostim, sensurile acestuia ne aduc de multe ori necazuri. În cea mai fierbinte vară a vieţii noastre trebuie să ne recunoaştem puterea de a face din rahat bici şi s-a demonstrat că mai şi pocneşte. Să ne amintim versurile lui Nicolae Labiş din „Moartea căprioarei”, alei lui Mihai Eminescu din „Glossă” şi ale lui Adrian Păunescu din „Repetabila povară” şi vom putea înţelege că suntem dominaţi de spiritul latin şi de profunzimea unui dicton „homo homini lupus est”. Am aşteptat cu bucurie evenimente noi de pe urma cărora să câştigăm în sfârşit dreptul de a trăi bine. Am ajuns să judecăm pe toţi cei care nu s-au amestecat în luptele politice ca nişte oportunişti amărâţi. Cu toate acestea întreaga isterizare naţională ni se potriveşte ca o mănuşă pentru că aceştia suntem noi: necredincioşi, nesiguri, schimbători, pătimaşi şi mai ales nesocotiţi. E normal să fie aşa pentru că trăim la răscruce de civilizaţii, la răscruce de influenţe şi din când ne agăţăm de lumea bună până când ne credem mai buni decât ea. În urma acestor crize de orgoliu preţul trădărilor îl plăteşte mereu generaţia următoare, nouă rămânându-ne privilegiul de a fi uitaţi odată cu răul făcut.