O campanie cu spioni, ofiţeri, năpârci şi blonde

Faptul că Teodor Meleşcanu candidează la preşedinţia României, nu este chiar o mare surpriză, deşi în aparenţă pare a fi. Atunci când Traian Băsescu l-a infiltrat pe post de „cârtiţă”, în PNL, în mod sigur i-a trasat sarcini, ce şi cum trebuie să acţioneze. Atunci când l-a chemat de acolo, ca să preia funcţia lui MRU, aceea de director a SIE, Mele ar fi cârâit, cumva. Doar înjurăturile, ameninţările, tunetele şi fulgerele lui Băsescu, l-au făcut să preia acea funcţie, de şef al spionilor. Acum, tot de „bună voie”, Mele şi-a făcut un partid, din pământ, din iarbă verde, că dacă nu, dracu era pe el, cât calu’. Tot de „bună voie”, l-a numit … PDS! Zis şi făcut, numai că mai avea doar două zile la dispoziţie, să strângă numai … 200 000 de semnături! Ţac-pac, le-a adunat şi pe alea. Sincer, şi pe mine m-a luat oarecum prin surprindere, intenţia şefului SIE, de a candida. Dar când mi-am adus aminte că nu mişcă-n front, în faţa şefului suprem, al cărui subordonat este în mod sigur, pe „linie de acoperiţi”, atunci am găsit că gestul său era unul de „n-am încotro”. Pe Teodor Meleşcanu l-am cunoscut personal, cu ocazia aniversării a „20 de ani de Transplant Renal European în România”, el fiind invitatul reputatului profesor doctor Mihai Lucan, evenimentul având loc la Cluj Napoca, în octombrie 2010. M-i s-a părut un om cumsecade, am schimbat câteva cuvinte, chiar i-am oferit o carte. Revenind la viesparul care va fi în campania electorală, îţi trebuie imaginaţie ca să intuieşti ce balamuc va fi acolo. Păi cum să fie altcumva, când printre candidaţi se află şeful spionilor, ofiţeri sub acoperire, magistraţi, figuranţi şi nu în ultimul rând, cea mai blondă dintre blonde? Mai şti, poate se obţine o derogare, iar pe ultima sută, îşi va anunţa candidatura şi … Robert Turcescu!