Tehnocrat ne-a trebuit, tehnocrat am găsit!

Cred că nici nu sfârşeşte vitregia naturii, că românii îl vor plânge pe regretatul premier Emil Boc. Vor vorbi despre el ca despre un om cumsecade, care nu a avut încotro, decât să recurgă la măsurile de austeritate care erau de neevitat într-o perioadă de criză. Criză pe care chiar şi Germania o resimte. Atunci când treaba merge prost, când greutăţile atârnă tot mai apăsător, oamenii cer o schimbare. Dar nu o schimbare aşa de florile mărului, vor o schimbare care să aducă un trai mai bun, perspective mai bune, adică nişte oportunităţi dătătoare de nădejdi. În urma presiunii din stradă, fie ea şi la cote mai reduse, o schimbare era inerentă. Măcar aşa, în speranţa că spiritele se vor mai tempera, deşi strada cerea în primul rând, căderea lui Băsescu. Cum opoziţia (şi strada) cereau un premier tehnocrat, care să formeze un cabinet de tehnocraţi, sau unul tehnocrato-politic, preşedintele Băsescu a venit cu o propunere, de fapt o desemnare care i-a dat pe spate pe toţi cei care au aşteptat cu mare atenţie acest eveniment. Cu câtă atenţie sunt urmărite derularea evenimentelor în România, ne dăm seama şi din faptul că ştirile canalului BBC au fost întrerupte pentru a anunţa căderea guvernului Boc. În momentul de faţă, după desemnarea lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de prim ministru, Europa face fel şi fel de comentarii, nu tocmai optimiste, iar românii strâmbă din nas. Spus pe şleau, dacă românii nu au primit milă de la un om bine crescut, în spiritul muncii, respectului şi corectitudinii, într-o familie modestă de ţărani ardeleni, la ce milă să te mai aştepţi de la şeful spionilor? Interesant este şi cabinetul pe care şi l-a format. Un cabinet fără Elena Udrea, părea imposibil acum câteva zile. Dacă mai pui că o tipă de 33 de ani (tot blondă) va conduce destinele economiei româneşti, din poziţia de ministru în cabinetul Ungureanu, parcă îţi vine să cânţi „foaie verde foi ca plopu’ … !”