Mare sărbătoare mare, lângă mine, la vecin,
Ieri fu ziua lui Măria, ieri fu ziua lui Mărin.
A-nceput de dimineaţă, cu-n parastas, creştineşte,
Unde-a venit unul, altul, oricare se nimereşte.
Un colac, un păhărel, o colivă, un ardei,
Făcură şi ei, acolo, bunul casei, obicei.
Mai târziu, pe la chindie, puseră de-un praznic mare,
Cu sarmale, cu friptură, vin şi ţuică, în pahare.
Păi, chemară multă lume, ba pe unul, ba pe altul,
Umplu Mărin, bătătura, aduse acas’, tot satul.
– Ce faci mă, zise Măria, ce le pui la toţi, pe masă?
– Nu te mai văita, Mărie, lasă, lasă, lasă, lasă!
Astăzi sunt sătui cu toţii, un păhărel, o sarma,
Să vezi tu, ce bine cade, toată lumea s-o distra!
Ia uite, veni şi popa, iaca, veni şi primarul,
Hai să bem, să ne distrăm, hai Mărie, sus paharul!
Şi cântară şi jucară, până mai târziu, în noapte,
Până ce le strigă popa: Hai acas’, hai la … păcate!
