Primăvară ce soseşti
Pe aripa brizelor,
Tuturor ne dăruieşti
Câte-un dulce mărţişor!
De prin lacrima verdeţii
Unde-ţi scalzi tu, pletele,
Mărţişoare iau băieţii
Desmierdând fetiţele!
– Primăvară iubitoare,
Tu mireasa soarelui,
Care dintre mărţişoare
Să-l ofer îngerului?
Toporaşi în cununiţă,
Albul ghioceilor?
Să-mi păstreze o guriţă
De zăpada mieilor…
– Viorele înflorite
Albul pur al crinilor,
Două şnururi împletite
În jurul inimilor…
– Primăvară ce gândesc
Ăia ce iuţesc piciorul,
Când o fată întâlnesc,
Care speră mărţişorul?
– Care fug ca disperaţii
Evitând ocazia,
Prinde-i-ar pe toţi mascaţii,
Când începe razia!
– Unii au avut nasoale
Cu banalul mărţişor;
I-au prins soţii dând târcoale
În jurul soţiilor…
– Ca şofer e mare baiul!
Se plângea un amator;
M-a amendat poliţaiul,
Că n-am avut mărţişor…
Ca să nu fiţi de poveste
Când apune soarele,
Pentru fete sau neveste
Scoateţi … mărţişoarele…!
