Pe 30 noiembrie, credincioșii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Apostol Andrei, cunoscut ca ocrotitorul românilor și „Cel dintâi chemat”, fiind primul dintre apostoli care a răspuns chemării lui Iisus Hristos. Această zi marchează începutul sărbătorilor de iarnă, care continuă cu Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie, și se încheie de Bobotează, pe 6 ianuarie.
Cine a fost Sfântul Andrei
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galilea, pe malul Lacului Ghenizaret, în nordul Israelului, în anul 6 î.Hr., și era fratele Apostolului Petru. Numele său provine din greaca veche, însemnând „bărbăție, curaj și îndrăzneală”, și a fost adoptat și de evrei încă din secolele II-III î.Hr.
Conform Evangheliei lui Ioan, Andrei a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. În listele apostolilor, apare printre primii patru. După Înălțarea lui Hristos și Cincizecime, apostolii au tras la sorți pentru a decide unde să propovăduiască Evanghelia. Sfântul Andrei a primit misiunea de a răspândi credința creștină în Bitinia, Bizanț, Tracia, Macedonia, până la Dunăre și Sciția (Dobrogea de astăzi), ajungând și în Crimeea.
Sfântul Andrei a murit ca martir în Patras, Grecia, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, numită astăzi „Crucea Sfântului Andrei”. Moartea sa a avut loc sub domnia împăratului Nero sau a lui Dioclețian, deși anul exact al martiriului rămâne necunoscut.
Tradiții și semnificații
De sărbătoarea Sfântului Andrei, românii respectă numeroase tradiții și obiceiuri, iar ziua este însoțită și de superstiții legate de protecție și noroc, fiind considerată un moment de înnoire spirituală și de pregătire pentru sărbătorile care urmează.
