Reînvierea cârtiţelor

Diversiunile create începând cu anul Revoluţiei, 1989, au născut multă confuzie în rândul clasei politice, ce să mai zicem în rândul bietului om de rând. Episoade precum „dragă Stolo”, sau MRU, ne-au făcut să fim mai dedaţi cu surprizele, dar acel episod cu migraţie în masă, după moţiunea de cenzură, când a căzut Guvernul Boc, asta ne-a dat gata pe toţi, începând de la omul ce mătură pe stradă, până la cel mai tare politician. Bineînţeles, în afara celora care fac parte din marea reţea de cârtiţe. Infiltrarea unor persoane în interiorul partidelor politice rivale, este o practică pe cât de perversă, pe atât de răspândită în eşicherul politic românesc. Cârtiţele sunt scoase la iveală numai dacă este cazul şi când este cazul. Dacă nu necesita în 2009 ca raportul de forţe, putere-opoziţie să fie răsturnat, ar fi stat bine mersi, şi azi prin PSD sau PNL, toţi cei care au trecut în acel moment de partea opusă, formând UNPR, formaţiune politică ce se dovedeşte a fi un fiasco. Fie din aceste motive dubioase, referitor cum s-a creat, fie că nu dispune de un lider puternic şi galonat în ale politichiei, ci numai galonat din punct de vedere militar, şi asta în mod artificial şi ruşinos. Cât timp puterea face legea, restul cârtiţelor stau cuminţi aciuate prin alte partide, altele decât PDL. Atunci când va fi cazul, surprizele nu vor înceta să apară, fie cu migraţii în masă, aşa cum a fost cazul sus amintit, fie câte o cârtiţă ici, colea, aşa cum este cazul lui Meleşcanu. Fost ofiţer , colonel încă, de securitate, lucru de altfel bine ştiut încă de când s-a auzit de el prin politică, Teodor Meleşcanu a ocupat (de fapt nici nu se putea altfel) diferite poziţii puternice în stat. Ministru de externe, ministru al apărării, nici nu mai ştiu ce ministru, Meleşcanu a acceptat docil şi a mers fără să cârtească acolo unde a fost trimis. Cică o dată ar fi îndrăznit să scoată un diftong, şi era gata, gata să-l ia mama dracu’, taman de la Palatul Cotroceni. Asta, în timp ce era liberal cu acte în regulă. Azi, colonelul, sau poate generalul, este director al SIE. Nu putea să refuze, că probabil, dracu’ era pe el cât calul. Starea de greaţă pe care a provocat-o plecarea sa din USL, atitudinea sa de supunere fără echivoc, probabil, chiar sigur se va mai repeta în această primăvară, cu multe specimene. E şi sezonul apariţiei cârtiţelor. Cred că vom rămâne blocaţi când le vom vedea!