Într-o lume în care arta și cultura se îmbină mai greu cu munca în administrație, ne întâlnim cu artistul iconar și viceprimarul comunei gorjene Alimpești, Alina Coconu, care a transformat dragostea sa pentru iconografie într-o sursă de inspirație și dezvoltare culturală pentru localitatea sa. A absolvit Facultatea de Litere și are studii de specialitate în domeniul pedagogiei, psihologiei și artelor. S-a născut și a crescut în Alimpești, e consilier local la al treilea mandat și a trecut, în ultima perioadă, de la instructor al Școlii Populare de Arte Târgu Jiu la viceprimar al comunei. A recondiționat multe obiecte vechi, le-a salvat de la distrugere și le-a dat o nouă utilitate, prin pictură, acestea fiind vase din ceramică veche, albii și linguri de lemn și multe alte obiecte vechi. A devenit, însă, renumită printre artiștii iconari, pentru că realizează icoane pictate având ca suport lemnul și fragmentele din coajă de ou. Cea mai de suflet lucrare pentru ea este o icoană pictată pe 6000 de bucăți de coajă de ou, realizată cu elevii ei și donată unei biserici din localitate.
Reporter: Cum v-ați descoperit pasiunea pentru iconărit?
Alina Coconu: Pasiunea pentru iconarit a fost o revelație în viața mea, după ce, ani de zile, am făcut numai pictură abstractă. Într-o zi am văzut, pur și simplu, pe o scoarță de copac, chipul Mântuitorului și am pictat acel Chip așa cum l-am văzut și imaginea aceea stăruia foarte mult în viziunea mea, deși nu era nimic, doar o scoarță umedă de salcie într-un pârâu. Totul a durat foarte puțin și văd și acum acea imagine, iar din acea zi am pictat sute, poate chiar mii de icoane, ale tuturor sfinților. Acum pot reproduce orice chip din iconografia creștină, fără a avea un alt model în față, existând, totuși, niște canoane și reprezentări ce trebuie respectate. Eu simt fiecare chip în parte și totul depinde și de starea mea, de liniștea din interior, pentru că o icoană nu este o simplă pictură, ea reprezintă ceva sfânt, prin care Divinitatea acceptă să se transpună, prin mâinile de muritor, în ceva nemuritor. Icoanele nu se pictează decât dacă ele vor, nu este meritul pictorului, ci voința Domnului.
R.: Cum ați făcut din pasiune o profesie?
A.C.: M-a remarcat domnul director al Școlii Populare de Arte Târgu Jiu, Viorel Gârbaciu, în urmă cu mulți ani și așa am devenit instructor de iconărit tradițional. Am reprezentat comuna Alimpești și Școala Populară de Arte Târgu Jiu la multe expoziții și evenimente culturale locale și naționale, am inițiat sute de elevi în tainele icoanelor și multe lucrări de-ale mele au ajuns și în afara țării, în multe colțuri ale lumii.
R.: Cum ați ajuns să lucrați icoane cu coji de ou? Ce alte tehnici și materiale folosiți?
A.C.: Lucrez icoane în diferite tehnici, pe lemn de tei, încrustate sau pictate, sau tehnica mixtă, pe scoarță de copac, piatră de munte, ouă de struț, linguri din lemn, oale de lut. Una dintre tehnicile cele mai solicitante este cea pe coajă de ou, unde sute de fragmente de coji de ou se lipesc pe un suport din lemn, ca un puzzle, ca apoi să primească un grund special și, la final, pictura. Este o tehnică grea, dar care merită tot efortul.
R.: Care e cea mai de suflet lucrare pe care ați realizat-o?
A.C.: Cea mai mare lucrare pe care am făcut-o în această tehnică este realizată împreună cu elevii mei de la Alimpești, o icoană a Învierii Domnului, care însumează un număr de 6000 de fragmente de coajă de ou. Țin foarte mult la ea și am donat-o, din toată inima, Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Alimpești.
R.: Dacă ar fi să mergeți undeva în lume, să puteți vedea, în original, o icoană celebră, care ar fi aceea?
A.C.: Am călătorit în întreaga Europă și am văzut multe icoane celebre, dar cea care mă atrage în mod deosebit este „Cina cea de Taină”, pictată de Leonardo da Vinci.
R.: V-a fost greu să vă desprindeți de Școala Populară de Arte și să intrați în administrație? Mai pictați?
A.C.: Mi-a fost foarte greu să mă desprind de Școala de Arte, pentru că-mi place foarte mult să lucrez cu copiii. Cu toate acestea, trecerea de la intructor de iconărit la implicarea în administrația locală nu a fost ceva nou pentru mine, pentru că eram consilier local la cel de-al treilea mandat. A trebuit să aleg între a lucra cu copiii și a fi viceprimar al comunei Alimpești. Am ales a doua opțiune, pentru că am considerat că, astfel, pot face mai mult pentru comuna mea. Cu toate acestea, încerc să îmbin toate activitățile. Deși timpul pentru pictură este relativ scurt, uneori revin cu drag la această pasiune a mea.
R.: V-ați gândit la o metodă de creștere a vizibilității comunei Alimpești și chiar dezvoltare a ei, prin implicarea comunității în activitățile culturale?
A.C.: Îmi doresc să inițiez diverse activități culturale care să contribuie la creșterea vizibilității comunei Alimpești, prin promovarea culturii tradiționale și, de ce nu, să fie acesta un punct de plecare pentru dezvoltarea turismului cultural. Intenționez să înființez un muzeu al satului, pentru a păstra și promova patrimoniul nostru cultural. De asemenea, doresc să pun bazele unui festival cultural, care să aducă împreună tradițiile noastre și să ofere o platformă de promovare artiștilor locali. Sunt în proces de realizare a monografiei comunei, iar, totodată, vreau să public poeziile mele și să promovez costumul popular, așa cum fac cu mândrie oriunde mă duc.
Aici se încheie interviul nostru cu Alina Coconu, artist iconar și viceprimar al comunei Alimpești. Prin pasiunea sa pentru artă și angajamentul în comunitate poate să creeze punți între trecut și prezent, aducând o nouă lumină asupra identității și culturii locale.
