În lumea în care trăim copiii ar trebui să reprezinte o prioritate pentru părinţi, pentru instituţiile publice şi autorităţile locale, care ar trebui să se implice mai mult în educaţia şi sprijinul micuţilor, pentru a deveni mai târziu, oameni pe care societatea să se bazeze. Aceste lucruri devin poveşti pentru copiii care nu au ce mânca sau ce bea şi mai rău nu au unde locui. Unul dintre aceşti copii este şi Bianca Ciocioman, al cărui caz l-am prezentat în ediţiile anterioare ale ziarului. Deşi are numai trei ani, micuţa Bianca suferă de cancer. Bunica ei, singura care o mai ajută şi-a vândut aragazul şi butelia din imobil, pentru a o putea duce la spital, să îi facă tratamentul cu citostatice, singurul tratament care o mai ţine pe micuţă în viaţă.
Are doar trei ani şi pare un copil normal. Este vioaie iar ochii ei de copil, par scăldaţi în fericire şi inocenţă. Deşi la prima vedere nu ai crede, Bianca suferă de o boală gravă, leucemie. Cazul micuţei a fost prezentat în paginile cotidianului „Impact în Gorj”, pentru a sensibiliza cetăţenii şi de ce nu, pentru a da o mână de ajutor, în lupta ei cu viaţa. Din nefericire, cetăţenii au rămas reci la doleanţele micuţei Bianca şi nimeni, în afară de o doamnă, nu i-a trecut pragul, pentru a-i duce, măcar o hăinuţă, atât de necesară, în anotimpul acesta rece. În materialul prezentat anterior, Bianca avea nevoie de o sumă de bani pentru a pleca cu bunica la Bucureşti, unde urma să facă un tratament cu citostatice. Din fericire, Bianca Ciocioman, a ajuns la destinaţie, dar numai datorită bunicii, care şi-a vândut şi ultimele bunuri „de valoare” din casă, un aragaz şi o butelie.
„Eu dacă o pierd mă omor!”
De câteva zile, bunica Biancăi, Liliana Penescu, a bătut la zeci de uşi, pentru a cere ajutor. Din nefericire, aceste uşi i-au fost închise şi tot din nefericire, acum, Bianca, la doar trei ani, se „zbate” între viaţă şi moarte. „Am fost pe la toate instituţiile dar nimeni nu mă primeşte. Mă cred nebună. Am fost în audienţe la primar, la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Mi-e imposibil să cred că nu se poate face nimic pentru Bianca. Tratamentul costă doar 130 de lei pe lună. Eu nu am avut bani să îi cumpăr nici măcar pâine, ce să mai vorbesc de medicamente. Săptămâna viitoare o să merg în audienţe şi la prefect, să văd ce spune”. De menţionat este faptul că Bianca mai are un frăţior, Andrei, în vârstă de cinci ani. Deşi ar vrea să meargă la grădiniţă, împreună cu fratele ei, micuţa trebuie să stea acasă, pentru că boala nu îi permite un mod de viaţă normal. De părinţii ei nu se ştie nimic. Atunci când cineva o întreabă, spune că „mama e bolnavă, e la spital. Când se face bine, o să vină la noi, să ne aducă bomboane”. Bunica îşi creşte singură nepoţii iar în afară de asta mai trebuie să îşi crească şi copiii, pe care îi are, dintr-o căsnicie, eşuată însă „mai am şi copiii mei în grijă. Fata de 17 ani şi băiatul, care are handicap. În afară de asta, atenţia mea se îndreaptă spre Bianca, care e cea mai mică şi cea mai bolnavă. Când am fost la Bucureşti, acum pe 17, mi-a spus doctorul, că dacă nu fac ceva cu fata, nu mai trăieşte mult. Eu dacă o pierd, mă omor. E sufletul meu, fetiţa asta”. Dacă toate aceste lucruri nu ar fi fost suficiente pentru Bianca, micuţa are şi alte probleme. În momentul de faţă cei doi copii locuiesc într-un bloc, la periferia oraşului Târgu-Jiu. Stau într-o cameră insalubră, fără curent şi apă. Bunica nu are nici un venit, decât alocaţia copiilor. Cu suma de 84 de lei pe lună, femeia trebuie să le dea să mănânce dar şi să-şi plătească dările la stat.
Bianca are nevoie de un tratament, care reprezintă o sumă infimă, chiar şi pentru oamenii de rând. Tratamentul lunar cost aproximativ 130 de lei. Cei care doresc să întindă o mână de ajutor, pentru salvarea unei vieţi, o pot contacta pe bunica Biancăi, Liliana Penescu la numărul de telefon: 0767821248.
