Aş putea presupune că cei mai greu încercaţi pescari din lume sunt românii, dar cu siguranţă aş putea să spun că cei mai greu încercaţi pescari români sunt gorjenii. Îndrăznesc să fac această afirmaţie referindu-mă la o „specie” tot mai rar întâlnită pe malul apelor gorjene şi anume pescarul sportiv, deoarece aud pe malul bălţilor expresii care mă îngrozesc şi îmi provoacă sila : „de ce mai vi la peşte dacă le dai drumul în baltă că sunt mici”, „crâpcenii ăştia o să-i prăjesc bine şi-i mănânc cu oase cu tot” , „ştiuca asta e mică? Eu nu am tigaia mai mare” etc. Aş mai putea spune acum ceva despre pescuitul C&R(prinde şi eliberează) al peştilor de dimensiuni considerabile? Mai există oare aceşti peşti în Gorj? Poate că da! Dar pentru cât timp? Tuturor ne place să dăm vina pe alţii: nu mai e domnule peşte mare că nu mai populează nimeni, au dat drumul la apă şi s-au dus toţi la vale, l-au luat ăia cu plasele pe tot, dar la noi în juvelnic ne uităm vreodată? Putem fi oare cu sufletul împăcat că am eliberat peştii cu dimensiuni sub limita legală şi nu am mers pe concepţia că dacă nu îl iau eu îl ia altul?

Într-adevăr nu această categorie de „pescari” reprezintă marele pericol pentru săracul fond piscicol gorjean ci zic eu o contribuţie de peste 90% la decimarea peştelui o aduc braconierii. Aceasta categorie de persoane se poate împărţi în două subcategorii: „paraşutiştii” şi plasele monofilament. Prima categorie deocamdată este, Doamne ajută, mai puţin cunoscută în Gorj, dar cu timpul dacă nu se vor lua măsuri, va deveni inamicul nr.1 al peştelui. Ce este „paraşuta” să-i spunem mai întâi un mod foarte eficient de a prinde peşte, o plasă cu dimensiunea de aproximativ 1m, legată de firul principal al unei lansete puternice care în apă se deschide ca un prostovol şi peştele care trece prin raza ei este condamnat. O altă calitate a unei paraşute este preţul de achiziţie care nu depăşeşte 20 lei, sumă pe care orice pescar o poate scoate din buzunar, ţinând cont că preţul altor ustensile de pescuit este mult mai mare. Un real pericol este şi acela că atunci când o paraşută rămâne agăţată pe fundul apei va forma acolo agăţători pentru undiţe iar peştii care vor trece prin zonă se var agăţa şi vor muri. Aşadar, deocamdată să-i dam acestei subcategorii un procent de 20% în distrugerea fondului piscicol.

Cu siguranţă însă, cu un procent de 70%, cel mai mare pericol îl reprezintă plase monofilament şi persoanele care le folosesc. Cine ar trebui să ia masuri, nu se ştie. Asociaţiile de pescuit spun că ANPA, aceştia la rândul lor se scuza că nu au personal, doar un inspector în tot judeţul care nu poate face faţă şi ca poliţia ar trebui să. Aşa că am încercat să luăm atitudine noi pescarii. Sâmbătă(12.03.2011), la pescuit la Gârbov, la podul C.F.R., observam un cetăţean care întindea o plasă monofilament. Apelăm 911. Răspunde o doamnă care ne întreabă de două ori cine suntem (vorbim încet să nu fim auziţi de braconier), ne face legătura la poliţie. Acolo aceeaşi poveste, dăm datele de două ori apoi ni se spune să aşteptăm că va veni cineva. Între timp braconierul iasă la mal, ori ne-a auzit ori a văzut că-l privim insistent şi începe să ne ameninţe. Dă un telefon apoi pleacă liniştit pe digul Jiului chiar în direcţia din care trebuia să apară poliţia. Coboară digul şi se face nevăzut. Distanţa de la postul de politie din Turceni până la locul menţionat nu e mai mare de 10 kilometri însă poliţia apare destul de târziu. Domnul poliţist nu pare foarte interesat de plasa din apa ci mai degrabă deranjat de faptul că l-am chemat, începe să ne întrebe de permisele de pescuit, să ne ia date, să ne întrebe de ce avem atâtea undiţe în maşină, apoi trece la ceilalţi pescari făcând acelaşi lucru. Rămân de vorbă cu noi colegii mai tineri ai domnului poliţist care lipsiţi de experienţă ne spun că noi ar trebui să aplanăm aceste situaţii. Oare cum să facem asta? Să ne rugăm de domnii braconieri să bage plasele în altă parte sau când nu suntem noi de faţă? Domnul poliţist revine la noi, a terminat cu controlul permiselor şi acum pare interesat de plasa şi braconier(lucru care ar fi trebuit să fie prioritar). Îi arătăm o poza, este făcută de la distanţă nu se distinge faţa braconierului, apoi unul dintre noi mai tânăr şi plin de energie intră în apă şi cu ajutorul unei cordeline trage de plasă şi reuşeşte să rupă vreo 5-6m din ea. Se termină totul şi rugăm pe domnii poliţişti să ne aştepte şi pe noi pentru a fi în siguranţă, însă ajungem maşina poliţiei abia la stop la calea ferată, ceea ce dovedeşte că nu grija pentru maşina de serviciu(datorită drumului destul de greu) i-a făcut pe domnii poliţişti să întârzie.

Rămâne să trageţi singuri concluziile dragi prieteni pescari sportivi. La ultima şedinţă a AJVPS s-a spus că o să se înmulţească controalele, că o să vină jandarmii în control. Ce o să se întâmple atunci? Vă spun eu. O să vină jandarmii cu precădere în zonele cunoscute şi la ore decente 9-10 şi atunci ca să-şi justifice drumul o să se lege tot de noi de pescari. „ne pare rău domnule dar pescuiţi cu 5 lansete trebuie să vă amendam!”, „dar este o plasă în apa domnule pe aia nu o vede nimeni?” „ne pare rău, dar nu avem barca să o scoatem şi nu ştim a cui este aşa că”.
După umila mea părere nu numărul de lansete reprezintă un pericol ci peştele cu care pleacă un pescar acasă. Ce contează că am pescuit cu 5-6 lansete atâta timp cât peştele are dimensiunea legală şi nu am capturat mai mult de 5kg(dă Doamne că de mult nu am mai prins atâta peşte). Nu ştiu poate greşesc, dar ce rămâne de făcut? Să ne facem singuri dreptate cu sabia? Eu sper că nu, mai am încă un pic de încredere în oamenii legii şi sper că aceste rânduri să sensibilizeze pe cine trebuie. În concluzie, dragi prieteni, ştiţi bine că străbatem distanţe considerabile la Olt, la Dunăre chiar şi în judeţ cu speranţa la marea captură, aşadar haideţi că măcar noi, să nu fim lacomi, să nu ne batem joc de fondul piscicol haideţi să pescuim sportiv.

FIR INTINS!