Gorjul îşi alungă locuitorii care fug unde văd cu ochii, din cauza lipsei locurilor de muncă. Fără viitor, într-un judeţ mono-industrial, mii de gorjeni au luat calea pribegiei, trecând dincolo de graniţe în speranţa că astfel vor putea să aibă o viaţă normală şi decentă. Prestând diferite munci, de la cele mai umile, până la cele care impun respect, gorjenii trag cu dinţii să pună ceva bani deoparte şi apoi să revină pe meleagurile natale. De Ziua Naţională, puţini dintre ei îşi amintesc de această sărbătoare pentru că ţara în care locuiesc nu dă doi bani pe naţionalitatea gorjenilor…
Împrăştiaţi în toate colţurile lumii, la mii de kilometri distanţă de locul unde s-au născut, emigranţii Gorjului îşi amintesc arareori că astăzi este 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Întrucât ţara în care au avut ghinionul să vadă lumina zilei nu le-a oferit nimic, puţini sunt cei care marchează această sărbătoare naţională. Preocupările gorjenilor aflaţi în pribegie sunt acum cu totul altele, fiecare făcând ce poate şi ce ştie pentru a câştiga de zeci de ori mai mult decât ar avea salariul dacă ar fi rămas să muncească în Gorj.
Unul dintre gorjenii care au plecat după un trai mai bun este şi Adrian Popescu (28 de ani), din Târgu-Jiu, actualmente unul dintre românii care locuiesc în oraşul Seesen din Germania. „Am plecat pentru că suntem mai bine plătiţi aici, aici este civilizaţie şi oameni respectuoşi”, sunt câteva din motivele pentru care tânărul târgujian a ales să emigreze. Plecat împreună cu viitoarea sa soţie, gorjeanul a intrat în câmpul muncii occidentale. Lucrează în construcţii, în vreme ce logodnica lui munceşte la spital, veniturile amândurora ajungând la aproape 4000 de euro pe lună.
„Poate o sa ne întoarcem”
N-a fost uşor să o ia de la capăt într-o ţară străină. „Ne-am adaptat mai greu pentru că limba germană este ceva mai grea, dar uşor-uşor ne-am integrat”, susţine târgujianul. Legat de Ziua Naţională, Adrian Popescu spune că „sărbătorim cu un grup de români de aici”. Cât priveşte reîntoarcerea în ţară, aceasta rămâne sub semnul întrebării. „Poate, în viitor, o sa ne întoarcem”, mai adăuga gorjeanul, în timp ce ţinea să le ureze „La mulţi ani, tuturor românilor de pretutindeni”.
În aceiaşi ordine de idei, un alt gorjean plecat în străinătate este Lucian Tănăsescu (26 de ani), din Bumbeşti-Jiu, în prezent localnic în Wuppertal, Germania. Şi acesta invocă drept motiv al plecării „în afară” faptul că „nu se ajung veniturile salariale”, dar şi „sistemul românesc de anti-trăit bine care funcţionează de minune”. Din aceste cauze, gorjeanul şi-a luat lumea în cap şi s-a oprit pe tărâmul german unde lucrează ca şef de bandă la o fabrică de împachetări specialităţi din carne, după ce o altă perioadă de timp a fost măcelar. Fără să spună cât câştigă, Lucian zice doar că leafa este de multe ori mai mare decât în Gorj, şi „creşte de la o lună la alta”.
„Prost aş fi să mă mai întorc”
Tânărul din Bumbeşti-Jiu este însă atât de sătul de sărăcia din oraşul natal încât spune ferm şi răspicat că „prost aş fi să mă mai întorc”. La rândul său, Constantin Manole (25 de ani), din Târgu-Jiu, are în gând să se reîntoarcă în oraşul de pe Jiu, dar nu „în viitorul apropiat”. Plecat din ţară de şase ani, tânărul lucrează la un magazin de biciclete în Leeds, Anglia, şi vrea să-şi cumpere un apartament în ţară cu banii pe care îi câştigă pe meleagurile englezeşti.
Făcând o comparaţie între ce a găsit în Anglia şi ce a lăsat în Gorj, privind prin prisma ciclismului pe care îl practică, târgujianul e de părere că „îmi place faptul că lumea înţelege importanţa mediului înconjurător şi apreciază foarte mult sportul, faptul că au investit şi modernizat străzile, au promovat ciclismul foarte mult, astfel traficul s-a fluidizat enorm, un lucru care în Gorj este inexistent”. În ceea ce priveşte Ziua Naţională, Constantin Manole spune că „o sărbătorim mâncând o friptură şi degustând un vin fiert, care de altfel este extraordinar”.
„Dacă te duci pe Londra şi spui că eşti român, mai că nu te scuipă în ochi”
O părere altfel despre străinătate şi-a format Claudiu din Târgu-Jiu care a fost câţiva ani în Anglia, la Londra, unde a lucrat ca tehnician în domeniul calculatoarelor, după ce a urmat cursurile unui colegiu de informatică englezesc. Nu a reuşit însă să depaneze calculatoare de prima dată, fiind obligat să facă pe şoferul pentru a-şi câştiga existenţa. În cele din urmă, a cunoscut o fată, iar dragostea l-a adus acasă în Târgu-Jiu. Doar că până să ajungă în Gorj, Claudiu îşi aminteşte că „din zece ştiri, nouă sunt cu violuri, ţigani şi despre români”. Ba mai mult, gorjeanul spune că „dacă te duci pe Londra şi spui că eşti român, mai că nu te scuipă în ochi”, motiv pentru care de cele mai multe ori se ferea să spună ce naţionalitate are.
„O şansă pentru a-mi găsi un loc de muncă bun”
O altă gorjeancă, Roxana Niţă este masterandă şi a decis că ar fi mai bine să plece în străinătate să îşi continue studiile, fiind convinsă că va avea ceva de învăţat din toată această experienţa. Bursa „Erasmus” a reprezentat pentru ea „paşaportul pentru străinătate”. Astfel studenta povesteşte că „până la urmă a fost să fie Franţa, deşi mai multe ţări îmi făceau cu ochiul. Îmi doream o bursă la o facultate de prestigiu şi, după multe sfaturi şi opinii din partea cunoscuţilor dar şi a profesorilor din facultate, am ales Universitatea din Dijon-Franţa. Am plecat din ţară, în speranţa că Franţa va reprezenta o oportunitate, o şansă pentru a-mi găsi un loc de muncă bun, atunci când mă voi întoarce în România”.
Studenţii „Erasmus” au parte în Dijon de tot sprijinul comunităţii şi statului francez. Dar în afară de acest lucru, tinerii se şi distrează. În acest sens, Roxana spune „după cursuri, ne strângem în camerele de cămin şi depănăm amintiri din studenţie, sau mergem în cluburi unde bem celebrul kir. De 1 Decembrie vom face o petrecere pe cinste cu sarmale, mămăligă şi fasole cu ciolan. Asociaţia studenţească din Dijon organizează mereu astfel de activităţi pentru a ne face să ne simţim mai aproape de casă”. Şi lista poate continua cu mii de gorjeni care, azi, în loc să sărbătorească Ziua Naţională, muncesc în ţări străine, departe de familie, rude, prieteni şi de ţară…
