Vorbele alea care spun că „am scăpat de dracu, şi-am dat peste frate-su”, sau „a plecat dracu, şi-a venit tat-su”, îşi găsesc aplicabilitatea, tot la noi, la români. Se pare că vorba cea de-a doua îşi găseşte cel mai bine locul, referindu-mă la faptul că a plecat Băsescu şi a venit Iohannis. Dacă primul s-a declarat încă de la început, jucător, s-a dovedit că el a fost doar un biet amator, pe lângă „profesionistul” Iohannis, în calitatea sa de preşedinte jucător. La început părea că aşa va fi, cum declarase şi înainte, şi în timpul şi după campania electorală, că nu se va amesteca în treburile puterilor în stat. Numai în cele două luni, petrecute la Cotroceni, Iohannis a demonstrat, tocmai contrariul. S-a băgat peste tot, pe unde nu-i fierbe oala, în toate. Modul lui de relaţionare cu puterile statului, că de arbitraj, nici vorbă, mai îndată de arbitrar, deci maniera sa, este una de tip dictatorial. Se amestecă acolo unde nu-i fierbe oala, mai îndată cu un sadism, cu fălci de oţel, cu duritate, chiar cu o ameninţare, pusă în coadă de peşte. Acum, neamţu’ este chitit pe autostrăzi, în mod deosebit, cele din Ardeal, bineînţeles, mai cu precădere cele care se leagă de Sibiu. Nu-i rău ce gândeşte, fiindcă bune sunt şi ele. Dar faptul că pune o presiune extraordinară pe guvern, cu predilecţie pe Ministerul de Finanţe, ori de câte ori i se năzare, se numeşte un ABUZ! Dacă tot faci autostrăzi, la presiunea Occidentului, fă-le domne cu bani europeni, nu cu banii primăriilor. I-a lăsat mască, fără cuvinte, cruciţi, pe toţi primarii. Este chiar o absurditate, să te amesteci, să pui presiune, iar într-un final nefericit, să laşi oamenii primăriilor, fără salarii, fără putinţa de a se desfăşura din punct de vedere administrativ. Toţi se plâng în felul lor. Unul îmi spunea că a primit bani care-i ajung doar pentru iluminatul public! Totuşi, Iohannis a găsit un adept, în persoana lu’ nea Ion, cel care a strănutat că „primarii mint, că au bani destui!” …