Indiferent din ce direcţie mergi pe malurile barajului din zona Parcului Central vei întâlni zeci de pescari. Dimineaţa şi seara vezi ceva mai mulţi decât în miezul zilei, atunci sunt momentele optime de pescuit mai ales când temperaturile sunt ridicate. Majoritatea pescuieşte caras şi unii dintre pescari chiar prind exemplare destul de frumuşele…
Mămăligă cu peşte
Pescuitul la caras este destul de simplist şi nu este nici mare nevoie de cine ştie ce scule. O mare atenţie trebuie însă acordată momelii. Am observat că majoritatea pescarilor de caras folosesc ca momeală de cârlig nemuritoarea mămăligă. Unii şi-o fac singuri, alţii, mai comozi sau din lipsă de timp, şi-o cumpără de la magazinele pescarilor. Deşi nu sunt un mare specialist în pescuitul la caras cu mămăligă, vreau sa vă împărtăşesc şi dumneavoastră o reţetă de mămăligă cu care se pescuieşte caras. În primul rând trebuie ştiut faptul că o mămăligă moale, dar care stă bine în cârlig, gen cubuleţ, este folosită, în special, la pescuitul cu fixa. Tot cubuleţ se poate băga şi în cârligul de la lansetă, dar trebuie să fie ceva mai tare pentru a rezista în momentul lansării.
Ingrediente: 1 litru de apă, circa ½ kilograme de mălai (făină de porumb), făină de grâu, atractant lichid: anason, vanilie, fructe, şofran, etc.
Calitatea mălaiului (granulaţia) este esenţială pentru realizarea unor pătrăţele bune de mămăligă. Dintr-un mălai cu particule mari, cu tărâţe, vor rezulta nişte pătrăţele care se vor desface uşor şi ne vor lăsa cârligul gol, ineficient. De aceea, primul lucru care trebuie făcut este cernerea mălaiului printr-o sită, cu cât mai fină, cu atât mai bine. Se pune apa la fiert, în ea am dizolvat şofranul, cam un vârf de linguriţă, precum şi atractantul. După ce apa dă în clocot se pune mălaiul, şi se lasă să fiarbă circa 20-30 de minute. Când mămăliga e aproape fiartă, se amestecă bine cu făcăleţul. Până aici procedeul este identic cu cel al unei mămăligi obişnuite. Urmează însă faza a doua, menită să le dea cubuleţelor rezistenţă şi elasticitate. Mămăliga, obţinută mai înainte, o luam şi o frământăm cu făină de grâu, până capătă consistenţa unei plastiline. Formăm apoi nişte „găluşti”, ceva mai mari decât o minge de tenis, şi le băgăm în ciorapi de damă vechi, rupţi (nu-i luaţi fără să întrebaţi că aveţi scandal, eu am avut!). Ciorapul are rolul de a nu lăsa mămăliga să se împrăştie la fierberea următoare. Ciorapul se leagă în faţă şi în spatele găluştii cu o aţă. Pe un ciorap putem să punem astfel 5-6 găluşti, în şirag. Punem din nou apă la fiert şi, când dă în clocot, punem în ea găluştile formate dinainte. Le lăsăm să fiarbă până se ridică la suprafaţă, semn că sunt gata (cam 10 minute). Se scot pe un fund de lemn şi se lasă la răcit. Cel mai bine se folosesc a doua zi, să fie proaspete. Dacă mămăliga nu stă prea bine pe cârlig, ea se poate amesteca şi cu firimituri de pâine, până ce devine maleabilă ca o plastilină. Se formează biluţe şi se pun în cârligul de pescuit. Fiind aproape de oraş, merg si eu destul de des pe acumularea de la Târgu-Jiu, pentru plăcerea de a prinde caras cât şi pentru carnea lui dulce şi gustoasă. Fir întins şi sănătate, Jienilor, ne vedem pe baltă!
