Pensionarii gorjeni sunt din ce în ce mai rezervaţi când vine vorba de împrumuturi, iar drumul la Casa de Ajutor Reciproc este făcut tot mai rar. În prag de sărbători, puţinii pensionari care vin să se împrumute preferă sume de până la 2000 de lei, pentru că nu riscă să rămână cu rate neachitate, din cauza pensiilor mici. Conducerea instituţiei spune că până în prezent au fost achitate 1560 de cerereri, dar creşterea de la o lună la alta nu este foarte mare.

În prag de Paşte, pensionarii gorjeni îşi iau gândul de la noi împrumuturi de la Casa de Ajutor Reciproc, nu pentru că nu le sunt aprobate cererile, ci pentru că de-abia au bani să achite ratele mai vechi. Banii sunt necesari cu precădere medicamentelor iar cei mai norocoşi se mulţumesc pentru masa de Paşti, cu produse din gospodăriile proprii. „De bani am nevoie pentru medicamente, sunt operată de cancer şi am venit la control în Târgu-Jiu. Probabil voi cheltui mult cu citostatice, iar doar din pensie nu m-aş descurca. Cu cinci milioane cum să te împarţi?! Viaţa la ţară este din ce în ce mai grea, sunt de la Roşia de Amaradia, unde s-au dărâmat casele şi suntem foarte necăjiţi. Vine şi munca pământului, trebuie arat, semănat, iar bani nu prea sunt. Ne descurcăm cum putem, iar scăparea la ţară pentru masa de Paşte vine din ce avem în gospodărie. Nu mă plâng, dar vremurile sunt dificile şi toate sunt scumpe. Nu ştiu cât pot să iau împrumut, urmează să aflu, dar atât cât o fi, prinde bine”, a spus apăsat, cu un amestec amar de tristeţe şi speranţă în glas, o pensionară din Roşia de Amaradia.

„Nu facem nici un Paşti”

Tot lipsa banilor pentru tratamente a împins-o mai de mult la CAR şi pe o altă pensionară, care a revenit pentru un nou împrumut. Femeia, însă, a spus că în loc să-şi plângă de milă, merge înainte şi ne-a împărtăşit un crâmpei din înţelepciunea ei: „Dacă ai o pensie, nu ai voie să spui că mori de foame, cu o condiţie însă, să fii şi cumpătat şi muncitor. Sunt cu inima, am avut un infarct, sunt cu insulina după mine. Mă consider totuşi norocoasă că eu, una, am ce pune pe masă de Paşte, mă descurc cu o pasăre şi cu grădina de zarzavaturi. Acum aş avea nevoie de 3000 de lei, iar de rate am din pensia de 900 de lei. Cât despre belşugul masei de Paşte s-a dus, dar şi vremurile nu mai sunt care au fost”, a încheiat simplu şi concis femeia care aştepta răspunsul. Haz de necaz a făcut un pensionar care, deşi a venit să restituie împrumutul, nu să-l facă, a spus cu zâmbetul pe faţă că a găsit o metodă de a face economii. „Mai slăbim, eu am dat jos de la 120 la 90 de kilograme. Am rată lunară 100 de lei, la un împrumut de 700 de lei, dar e mică pensia. Şi eu şi soţia avem câte 600 de lei pensia, dar tragem de ele de ne vine rău. Paşte? Fiţi serioşi, nu facem nici un Paşte, poate cei mai tineri, că noi ne trăim bătrâneţile de pe-o zi pe alta.”

Doar 300 de cereri plătite în aprilie

Conducerea Casei de Ajutor Reciproc a spus că „faţă de luna martie, când s-au împrumutat 572 de pensionari, în luna aprilie, deocamdată, au fost achitate 180 de cereri, aprobate în şedinţa din 30 martie. Alte 127 de cereri, urmează să intre în plată, dar diferenţele de la lună la alta nu sunt spectaculoase. În plus, majoritatea pensionarilor nu riscă împrumuturi mai mari de 2000 de lei, de teamă că nu au cu ce plăti ratele. Doar o treime din cei care fac împrumuturi cer suma maximă de 3000 de lei”, a declarat Iulia Cioplea, contabil şef CAR Târgu- Jiu. De la începutul anului, au fost achitate 1562 de cereri, iar suma împrumutată se ridică la 2, 7 milioane de lei.

Dincolo de cifre, valori şi cuantumuri, se întrezăreşte realitatea trăită de pensionari, anume că festinului de sărbători i-au luat locul sărăcia şi grijile, iar cei mai mulţi pensionari se gândesc cum să-şi procure medicamente, şi nu la masa de Paşte.