Dispariţia unui OM

Ion Diaconescu, a fostul unul dintre puţinii politicieni oneşti, pe care i-a avut România vreodată. Dacă ar fi să mai căutăm şi pe alţii, bineînţeles că tot dispăruţi ar fi, şi tot pe la partidele politice istorice. Clasa politică românească, mă refer la cea post decembristă, s-a remarcat în marea ei parte prin hoţii şi tot felul de fărădelegi. Nu acelaşi lucru se poate spune despre un politician ca Ion Diaconescu, şi colegii săi de generaţie, care au mai activat şi în perioada post decembristă. Fiind un mare luptător anticomunist, în vremea în care expansiunea bolşevismului părea de nestăvilit, Ion Diaconescu a plătit tribut prin cei 17 ani de detenţie prin închisorile comuniste. Detenţia nu i-a schimbat ideile, el rămânând un disident declarat şi de după anul 1964, când a fost eliberat din temniţele regimului comunist. Diaconescu a fost încă din perioada interbelică un monarhist convins, susţinând şi după 1989, revenirea regelui Mihai, la conducerea României. Nepot al marelui înaintaş ţărănist, Ion Mihalache, Diaconescu a intrat în politică încă din tinereţe, rămânând fidel ideilor Partidului Naţional Ţărănesc Creştin – Democrat (PNŢ C-D), din tinereţe până la sfârşitul vieţii. Imediat după 1989, de parcă nu i-ar fi fost îndeajuns prigoana şi temniţele comuniste, Diaconescu, alături de seniorul Corneliu Coposu şi de alţi ţărănişti rămaşi în viaţă, a trebuit să facă faţă şi la valurile de furii dirijate de regimul lui Iliescu, împotriva celor care aveau simpatii şi orientări monarhice. După moartea lui Coposu, în anul 1994, Ion Diaconescu a devenit preşedintele PNŢCD. Devenind principalul partid al Convenţiei Democrate, PNŢ C-D, a fost la putere în cadrul acestei formaţiuni politice, până în anul 2000. O dată apărute problemele de sănătate, marele om politic s-a retras de la şefia partidului, devenind preşedinte de onoare. O dată cu slăbirea activităţii sale ca om politic, datorate stării de sănătate, partidul cu care a crescut şi pe care l-a condus, a slăbit mult în opţiunile electoratului, ajungând undeva sub pragul electoral. Luptele interne din PNŢ C-D, au năruit acest partid, sub privirile neputincioase ale unui om care şi-a pierdut libertatea pentru ideologiile sale. Moartea lui Ion Diaconescu, reprezintă pentru noi toţi dispariţia unui ilustru luptător politic, dar şi consecvenţa şi onestitatea întruchipate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!