UCB – Anarhie şi normalitate

Anarhia care a domnit ani buni la Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, se pare că are tendinţe serioase să se reinstaureze. După cum ştim prea bine, până la finele anului 2005, era un haos total la UCB, iar drept consecinţă, universitatea stătea să se prăbuşească. Din punct de vedere financiar, instituţia de învăţământ era în colaps, punându-se din ce în ce mai serios, problema desfiinţării. Această situaţie dezastroasă se datora perpetuării unui prost manageriat, dar şi rapacităţii fără limite a anarhiştilor care îşi făcuseră norme de ore de râsu’-plânsu’. La o zi care are 24 de ore, „harnicii” dascăli aveau chiar şi câte 30 de ore! Nu numai că nu este posibil omeneşte să predai 24 din 24 de ore, ei depăşeau chiar cu câte 7-8 ore, sfidând nu numai bunul simţ, dar legile normalului, calendaristic vorbind, chiar şi teoria relativităţii. Numai venerabilul Albert Einstein, probabil ar fi putut să ne lămurească, cum un anume dascăl ucebist ar fi putut să fie prezent la Drăgoieni, în centru şi pe Griviţei, spre exemplu, în acelaşi timp! Astfel, stimabilii profi, ajungeau la salarii chiar şi de circa 7-8 mii de euro! Veniturile creşteau, dezechilibrul instituţiei creştea şi el, prăbuşirea era iminentă. În acele momente de panică a restului de cadre, dar şi a studenţimii, vizavi de desfiinţarea universităţii, toată lumea îşi dorea o mână de fier care să ia taurul de coarne şi să aducă normalitatea. Spre norocul general, mâna de fier a şi venit, în persoana secretarului general din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, de atunci, profesorul Adrian Gorun. Profesând ani buni la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, apoi trecând pe funcţia de secretar general în minister, Gorun era destul de bine dedat cu ordinea şi disciplina universitară, într-un cuvânt, cu normalitatea. Venind pe funcţia de rector la UCB, a trecut la implementarea unui regulament în cadrul instituţiei, care până atunci lipsise cu desăvârşire. De fapt, nici nu se auzise despre aşa ceva. Uşor, uşor, treburile au început să intre în normal, regulamentul funcţionând ca o literă de lege. Nici vorbă de ore doldora, de cursuri suprapuse, sau de megasalarii. Cum normalul pare anormal pentru unii, criticile au şi început să apară, mai ales acuzele de comportament dictatorial. Rectorul şi-a văzut de treabă, procedând mai departe la resuscitarea unei instituţii găsită în metastază, restabilindu-i treptat, cât de cât, echilibrul. Apoi s-a trecut la achiziţionarea unor locaţii şi spaţii, necesare extinderii şi desfăşurării unui învăţământ modern, dar şi la reabilitarea, dotarea şi modernizarea celor existente. Vorbind în linii mari, se poate spune de achiziţionarea etajului de Complexul Gârdu; casa din strada Vulcan, care aparţinuse actualului preşedinte al CAS, Gheorghe Cocină; clădirea din strada Lotrului, unde o hală a fost transformată într-o clădire opt laboratoare, Şc. Gen. 10 din Drăgoieni, unde s-au făcut investiţii majore în modernizare; s-a dat în folosinţă Complexul Debarcader cu sală de sport, şi s-au pus bazele unei construcţii noi pentru spaţii de învăţământ; reparaţii capitale la Facultatea de Inginerie; s-au amenajat terenuri de sport; modernizarea locaţiei de la Facultatea de Administraţie Publică şi Studii Politice Comparate; crearea multor laboratoare atât din venituri proprii, cât şi din surse bugetare. În domeniul cercetării, în perioada de după 2006, s-au făcut progrese evidente, de la un singur contract de cercetare la inginerie, pe care îl avea universitatea atunci, acum s-a ajuns la mult mai multe, în plus şi un grant internaţional evaluat şi finanţat de UE. Dar cu acest domeniu vom reveni într-una din ediţiile viitoare. În concluzie pot spune că omul sfinţeşte locul, prin implicare, prin consecvenţă, prin muncă, prin corectitudine. Orice om care munceşte poate să şi greşească, dar asta nu înseamnă că trebuie uitat tot ce a făcut frumos şi util. Să le fim aproape oamenilor de calitate, şi să îi susţinem cel puţin moral. Gorjul are câţiva oameni de calitate, iar acelora trebuie să le fim alături.