Poţi s-ajuţi o viaţă-ntreagă omul ne-ncetat,
Dacă nu i-ai dat o dată, nimic nu i-ai dat!
Poţi să-i dai până rămâne fără de cuvinte,
Când este la o adică … nu mai ţine minte!
Dacă se-ntâmplă să-ţi ceară şi nu ai la tine,
Uită că l-ai ajutat, că i-ai făcut bine…
Îţi faci cruce când îl vezi cum stă bosumflat,
Parcă-i este mai prieten cel ce nu i-a dat…
Când vezi că nu recunoaşte, nu-ţi vine să crezi,
Şi totuşi, l-ajuţi mereu; n-ai ce să mai pierzi!
Ajutorul ce i-ai dat nu-l mai ţine minte,
La ce să te mai aştepţi de-acum înainte?!…
De eşti la o ananghie, de-ai crăpa în două,
Omul ce l-ai ajutat se face că plouă…
Tu îl ierţi, nu pui la suflet, îl ajuţi mereu.
Omul bun, îşi ia răsplata de la Dumnezeu!
