Isaac Newton este savantul din secolul al XVII-lea căruia îi datorăm, într-o bună măsură, înțelegerea fenomenelor fizice din natură. Cele 3 principii ale mecanicii clasice reprezintă fundamentul teoretic al fizicii. Nu are rost să insistăm în acest articol asupra lor, credem că fizica de clasa a VI-a a fost de ajuns.
Aceste forțe despre care învățăm în gimnaziu lucrează pentru noi în fiecare zi, că doar astronauții se pricep să se descurce în imponderabilitate. Ruleta, la fel ca orice alt lucru de pe lumea asta, este supus acelorași legi fizice. Tocmai de aceea, mulți oameni de știință și-au pus problema: cum ruleta, un joc cu rezultate aparent imprevizibile, poate deveni, într-o oarecare măsură, previzibil?
Răspunsul ni-l oferă tocmai mecanica newtoniană. Hai să vezi în acest articol cum Newton te poate ajuta la ruletă!
Experimente
De-a lungul timpului, s-au făcut mai multe experimente la ruletă și au existat proiecte extrem de interesante. Ideea de bază a lor a fost că mișcarea ruletei este influențată de forța de rotire a crupierului, de frecare și de uzură. Dacă rotirea este influențată de acești factori, atunci și bila poate avea preferințe în ceea ce privește poziția.
Toți factorii sunt măsurabili, deci nu e de mirare că au existat mai multe experimente. Astfel de metode pot fi aplicate și în cazinouri noi. Bineînțeles, aici discutăm numai despre ruletele reale și nu despre jocurile digitale, unde nu se pot aplica legile fizicii.
Experimentul lui Farmer
La sfârșitul anilor ‘70, Doyne Farmer, un student și colegii săi au făcut un experiment prin care încercau să prezică unde va ateriza bila. Pentru asta, au construit două computere. Un computer era în pantofi și avea sarcina să ofere informații prin apăsarea unui buton aflat sub degetul mare.
Scopul acestui computer era dublu: trebuia să regleze parametri pentru fiecare ruletă, precum rata cu care bila și ruleta încetineau și viteza cu care bile cădea pe pozițiile ruletei. De asemenea, computerul ajuta să vadă dacă ruleta era înclinată.
A doua funcția era în timpul jocului. Jucătorul apăsa pe butonul de sub degetul mare de fiecare dată când bila trecea prin același punct. De obicei, reperul era 00. Cu aceste date, se putea calcula atât viteza ruletei, cât și viteza bilei. Știind poziția bilei în raport cu ruleta, Farmer putea prezice unde va ateriza bila.
Apoi, computerul transmitea predicția către persoana care avea al doilea computer. Acest al doilea computer primea semnale radio și îl avertiza pe jucător, cu ajutorul unor magneți aflați pe stomac. Echipa a elaborat un cod prin care transmitea numărul prezis celui de-al doilea participant la experiment. Acesta paria pe acel număr și pe cele de lângă.
Ca să nu bată la ochi, jucătorul varia pariurile, deci nu folosea același tipar la fiecare rundă. De exemplu, câteodată paria pe coloană sau alt pariu exterior. Totuși, experimentul din casino nu a avut atât de mult succes precum cel din laborator. Cauza principală a problemelor a fost tehnică. Din cauza transpirației, computerele pierdeau conexiunea.
Cum se aplică în ziua de azi
În anii ‘70, savanții au fost nevoiți să creeze computere de la zero. Nu existau astfel de dispozitive de calcul, iar cele artizanale nu putea avea o mare acuratețe. Cu tehnologia avansată pe care o avem astăzi, poți folosi un telefon care să filmeze bila și ruleta. Mai este nevoie de un soft care să proceseze imaginile. În loc de unde radio, astăzi există Wi-Fi.
Bineînțeles, sunt multe provocări. E foarte greu de crezut că un casino te va lăsa să îndrepți o cameră de filmat spre ruletă. Dar cu cea creativitate, camera și tot sistemul poate fi ascuns.
Experimentul lui Michael Small
Și în era noastră, oamenii de știință au făcut mai multe experimente. Unul dintre ele este al lui Michael Small din 2012, un statistician de la Universitatea Western Australia. Cercetarea a fost realizată în laborator. Savanții au montat o cameră deasupra ruletei. Cu aceasta, aflau poziția precisă a bilei și vitezele relative ale ruletei și bilei atunci când crupierul învârtea roata și lansa bila.
Având aceste date la dispoziție, cercetătorii au folosit principiile mecanicii newtoniene și câteva formule pe care elevii le învață la școală. De asemenea, au mai folosit un reper pe ruletă, la fel ca în experimentul din urmă cu 40 de ani. La fel ca atunci, așa au putut calcula foarte ușor viteza.
Spre deosebire de experimentul din anii ‘70, savanții au dorit să prezică jumătatea pe care aterizează bila. Din 22 de încercări, au ghicit de 13 ori, deci puțin peste jumătate. Rata de succes poate fi îmbunătățită, dar cu un echipament mai performant.
Concluzii
Ca să folosești o astfel de metodă într-un cazinou real este aproape imposibil. Nu prea ai cum să ascunzi echipamentul. În plus, este și ilegal, ceea ce nu încurajăm. Apoi, ca să reușești ceva, trebuie să stăpânești noțiunile de fizică. Totuși, cel puțin în condiții de laborator, savanții au arătat că se poate. Oricum, este evident că Newton ne-a ajutat foarte mult să înțelegem fizica ruletei.
