De Sântămaria Mare se încheie văratul oilor la munte, bărbaţii îşi schimbă pălăria cu căciulă, se interzice scăldatul în apa râurilor şi dormitul pe prispă.
În comunitatea tradițională, sărbătoarea Sf. Maria din această zi marca un moment important în calendarul muncilor viticole, fiind ziua în care se aleg pândarii pentru vii. Pentru a proteja strugurii de pagubele produse de păsări, se performau acte magice ce aveau ca scop “legarea” ciocului acestora. Pentru sufletul morților, se împart la biserică ciorchini de struguri din soiurile văratice sau boabele desprinse de pe ciorchini, ofrandă care poartă numele de „coliva de struguri”.
Sântămaria Mare este invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru uşurarea naşterii, de păgubiţi pentru prinderea hoţilor, de descântătoare pentru vindecarea bolilor. Ea are trăsăturile Născătoarei, a Marii Zeiţe neolitice, invocată în momentele de grea cumpănă ale omului. (Sursa rtv.net)
