Lucra Breazu la o casă, fluierând necontenit,
Când vedea că treaba-i merge, mai decât şi-anchipuit …
Ridica Breazu, la ziduri, fără scripeţi, fără role,
De ziceai că-i merge mâna, ca lu’ Meşteru Manole!
Anuşca, nevasta lui, muncea la una cu el,
Când el da cu fluieratul, ea dădea cu cântecel …
Tot materialul, moca! Râul din vecinătate
Le dădea balast, nisip, piatră, ce să mai, de toate!
Başca faptul că erau chiar la poala unui munte,
Care le oferea lemne, pietre mari, pietre mărunte …
Când au terminat cu totul, plângea Breazu şi Anuşca,
Parcă-i speriase lupu’, parcă-i speriase puşca …
-Ce-aveţi, zise pădurarul? – Păi nu vezi c-am construit
Unde năvăleşte râu’ şi torentu’ de granit …