Uraganul vine de la Basarabi (2)

Se pare că au avut dreptate aceia care au precizat că Traian Băsescu a venit la putere pentru a juca un rol istoric, rol pe care nimeni altul nu l-ar fi putut juca, dacă nu de la Cuza încoace, cel puţin de la Ceauşescu, încoace. Iarăşi se mai spune că după jucarea rolului pomenit, va pleca. Nu de altceva, dar rolul său nu mai are nici un rost, fiindcă după reformele incredibile pe care le va face, mai departe nici nu se va mai descurca. Dacă aceste ziceri se vor adeveri, rămâne de văzut durata rolului jucat de actualul preşedinte-reformator, al României. Ori după cele două mandate la Cotroceni, ori după încă cel puţin două şi de prim-ministru. Prin nişte abilităţi politice de maestru, dar şi prin nişte surprize în dauna corupţiei şi corupţilor, Traian Băsescu a lăsat în repetate rânduri cu ochii beliţi şi cu gura căscată, o întreagă naţiune. Dar şi cu probleme cardiace acute o grămadă de „băieţi deştepţi”, de corupţi şi de traficanţi. Acţiunile din vămi, arestarea intangibilului Vântu, arestarea unor înalţi demnitari, a unor primari cu greutate, sunt câteva din furtunile propagate de preşedintele-jucător. Totuşi, cea mai mare surpriză oferită de Băsescu, este arestarea primarului de la Cluj, Sorin Apostu. Spun oferită de Băsescu, pentru că toate gurile mai mult sau mai puţin slobode, spun că toate aceste acţiuni sunt comandate de preşedintele-reformator. Dacă luăm în calcul că primarul Clujului este omul lui Emil Boc, omul de încredere al lui Boc, mâna dreaptă, umbra sa, atunci ne dăm foarte uşor seama de dimensiunile surprizei. Sigur că arestarea primarului din metropola ardeleană este o lovitură grea dată în primul rând Partidului Democrat – Liberal, dar şi personal premierului, în cazul în care acesta nu ştia dinainte. Că este implicată şi cercetată şi soţia lui Apostu, parcă nici nu mai contează atât de mult. De fapt ce urmăreşte Băsescu, cu adevărat? Să-şi sacrifice propriul partid, gândind că despre o credibilitate a acestuia nu mai poate fi vorba? Să sacrifice doar pe executantul Boc, considerând că timpul lui a cam trecut, iar de acum ar fi de prisos? Sau chiar „intră în ei” necontând cine e şi ce culoare are, având în vedere că i-a somat în repetate rânduri, să nu le mai comită? Greu de răspuns! Personal, cred că sunt doar nişte valuri, dar totuşi, valuri de uragan.