O vulpe prea vicleană
Promise la măgar,
O viaţă „pe sprânceană”
Şi aur în samar,
Dar numai de-i aduce
În crâng, lângă câmpii,
Găini care s-o culce,
Că are insomnii.
– Deci, vino tu măgare
Acolo unde-am spus
Cu păsări pe cărare,
Adu-le colo, sus.
Dacă le vezi pe gânduri,
Tu, botul să-ţi deschizi
Şi zi-le „printre rânduri”
Că ai un curs de ghizi.
Organizezi plimbări,
Excursii, drumeţii,
În munţi şi pe cărări,
Pe dealuri şi câmpii.
Le zici şi de-o nurlie
De ani îngreunată,
Ce-aşteaptă ca să fie
În cântec, legănată!
*
Măgarul, la cocoş
Îi zise, pe-nserare:
– Stimabile gât-roş’,
Plecăm mâine-n plimbare?
– Lasă măgare, termină!
Prin urmare şi-aşadar …
Am eu capul de găină,
Dar nu-s prost ca … un măgar!