Votul şi democraţia

În democraţie fiecare cetăţean are dreptul să aleagă conducătorul, printr-un exerciţiu de vot pe care şi-l poate exprima sau nu. Alegerea este individuală şi teoretic neinfluenţabilă. În realitate pentru că votul este gol de preţuire civică, manipulările sunt suverane, adică au putere de lege. La noi votul unui analfabet este egal cu cel al unui savant şi de aceea alegerile libere au ajuns un exerciţiu statistic. În iunie acest exerciţiu statistic cu un singur tur de scrutin, cu nişte alegeri fără aportul unei majorităţi, va aduce la cârma comunităţilor locale consilieri şi primari, care câştigă cu girul zece procente dintre alegători. În mod sigur avem de-a face cu o putere legitimată printr-un exerciţiu de vot impus de lege, dar nesusţinut de comunitate. Într-un fel anume democraţia este în pericol, întrucât nu are suportul principiului majorităţii şi astfel un comando civil, o gaşcă, o clică, o camarilă pune mâna pe o comunitate la fel cum în comunităţile de romi, legea lor aparte consacră hegemonia unei grupări. Situaţia naţională s-a deteriorat în ultimii ani, datorită acţiunii celor trei partide mari din România care au promovat o atitudine de sfidare a mandatului încredinţat de popor şi au produs legi incompatibile cu democraţia însăşi. În America primarii stau două mandate şi pleacă, conduc localităţi mari şi când pleacă predau gestiunea administrativă până la ultima centimă, justificând-o aşa cum trebuie. În România sunt primari care se află la al cincilea mandat şi care merg în continuare, fără să se teamă că nu vor fi aleşi, deşi nu au făcut nimic bun şi deosebit în comunităţile pe care le-au condus, care sunt la fel de sărace ca în urmă cu douăzeci de ani. Alegătorul este naiv şi crede că nu există alternativă pentru că nu a existat nicio justificare a faptelor aleşilor. Un consilier local primeşte pentru figuraţia pe care o face timp de 48 de luni o sumă de bani între o sută de milioane la comună şi 500 de milioane vechi la oraş, pentru o oră două de muncă, lunar. În cele două ore de politică oficială, consilierii ascultă nişte proiecte propuse de primar pe care le votează sau nu. Ei fac parte din două trei partide politice şi se grupează în două tabere, puterea şi opoziţia locală. Puterea locală susţine viceprimarul care ajunge întotdeauna omul primarului, cu salariu ca şi acesta. Toate veniturile aleşilor se plătesc din impozitele şi taxele locale, obligatorii pentru fiecare dintre noi. De aceea este necesar să nu lăsăm pe alţii să aleagă pentru noi, să nu girăm cu votul nostru găşti ori camarile, pentru că după alegeri nu mai putem schimba ceea ce au ales alţii pentru noi, pentru următorii patru ani. La noi politica se face cu patimă, cu răzbunări şi cu dedicaţie, tocmai pentru că partidele politice nu au forţa să trimită în faţa lumii oameni valoroşi ci foarte mulţi oportunişti, rezultat al unor negocieri de culise păguboase pentru viitor. În Germania un preşedinte a demisionat pentru o acuză de corupţie înainte ca justiţia să se fi pronunţat. La noi parlamentarii condamnaţi, primari sau consilieri cu sentinţe de condamnare în derulare stau bine mersi pe banii noştri şi ne încurcă demersurile pentru o politică justă. De aceea avem o ţară săracă, pentru că tolerăm aleşi săraci cu duhul, cu dragostea de neam şi locuri abolite între principiile morale. Vin alegerile, fiţi cu ochii în patru, găştile politice şi-au pregătit garnituri de personaje convenabile lor, care nu au nici în clin nici în mânecă cu speranţele dumneavoastră. Votaţi cât mai variat pentru a fragmenta majorităţile şi a cristaliza opoziţii puternice, astfel veţi feri localităţile din care faceţi parte de decizii aberante.