Divagaţii despre o iarnă atipică

Iarna face ravagii în Europa. Un continent cu 650 de milioane de locuitori, vulnerabili din punct de vedere al alimentaţiei şi banilor. Abundenţa ninsorilor, gerurile mari şi paralizarea unor sisteme de infrastructură, au determinat această populaţie să ia cu asalt marile magazine, ca să îşi facă provizii. Civilizaţia europeană s-ar putea prăbuşi, în situaţia în care această perioadă de ninsori, viscole şi geruri ar depăşi două, trei luni de zile. Ar putea intra în operă scenariul apocaliptic al distrugerii economiilor, întrucât populaţia nu ar putea merge la serviciu iar producţia de bunuri s-ar opri. Evident, în asemenea condiţii cei puternici, bogaţi şi influenţi s-ar putea salva, în timp ce mulţimile isterizate şi depresive s-ar decima prin conflicte sinucigaşe. Nu numai la noi ci şi în toată lumea situaţiile dramatice impun soluţii coercitive. Ţarile mai bine organizate vor cucerii vecinii mai slabi, procedând la jafuri existenţiale, confiscând alimentele şi bunurile preţioase. Puterile europene ar putea reinventa teoria raselor superioare, pentru a justifica intervenţiile în forţă şi migraţia în ţinuturile scăpate de sub urgia iernii. O eră glaciară poate începe brusc, în modul în care se desfăşoară această iarnă, acum. Probabil că marile puteri au informaţii despre ceea ce va urma, mai ales că anul 2012 este plin de semnificaţii astrologice. La noi, autorităţile naţionale continuă gâlceava politică şi nu dau nici un semn că îi preocupă această stare de urgenţă hibernală. Mai este puţin şi numărul localităţilor izolate devine copleşitor şi situaţia locuitorilor de acolo va fi fără ieşire. Vor muri oameni înfometaţi, se vor sufoca în case, a căror aerisire va fi din ce în ce mai greu de făcut, vor fi locuri unde nu va mai ajunge nici o echipă de prim ajutor şi din ce în ce mai puţine alimente. Această populaţie nu are provizii pentru o perioadă lungă de timp şi poate fi condamnată fără vreo vină, aşteptând ca un stat responsabil să o salveze. Este adevărat că în centrele urbane, câteva zeci sau sute de demonstranţi au o problemă electorală sau de intoleranţă faţă de putere, care s-ar simţi eliberată de griji, dacă ar demisiona. Este la fel de adevărat că ţara are nevoie de o echipă de oameni fermi care să dirijeze mersul lucrurilor spre bunăstarea tuturor. Gerul şi zăpada abundentă fac drumul către acest obiectiv şi mai greu. Nimeni nu poate paria pe o opoziţie extrem de vocală, că ar putea face ce nu a făcut actuala putere, care a fost şi ea la rândul ei foarte vocală. Exerciţiul acestei ierni cu închideri de drumuri şi reduceri de şanse este cireaşa de pe tortul austerităţii româneşti. Parlamentarii de Gorj, cei care locuiesc în Gorj au plecat către Bucureşti înainte ca săptămâna parlamentară să se fi amânat. De aceea este bine să ne alegem parlamentari din Bucureşti pe care nu-i mai interesează de drumurile noastre, de posibilitatea sau imposibilitatea supravieţuirii în condiţiile unei societăţi sacrificate în marele proces de manipulare, ale cărui victime sigure suntem. Am parcurs 20 de ani de democraţie locală, pentru că pe 20 februarie 1992 s-a încheiat constituirea ultimului Consiliu Local din Gorj. Din ce s-a visat atunci s-a cam ales praful, de aceea parlamentarii gorjeni, Prefectura, Consiliul Judeţean vor motiva indiferenţa lor faţă de un asemenea eveniment prin situaţia excepţională generată de cea mai grea iarnă din câte am trăit în viaţa noastră.