Unii dintre cetăţenii acestei ţări, mai perverşi din construcţie, care nu au prea ţinut Post în viaţa lor, se dedau, de multe ori, la scăldatul ochilor pe internet, navigând ca un căpitan solitar, prin spaţiul virtual al pornografiei de tot felul. Universul infinit al desfrâului. Tot aici, în imensitatea confortabilă a site-urilor, portalurilor şi domeniilor, găsim oameni studioşi, care caută informaţie, iniţiază dezbateri, fac schimb de păreri pertinente, utile nouă, tuturor. Şi copiii au treabă cu oportunitatea asta, nenumărate fiind posibilităţile lor de a juca altceva decât şotronul, coarda sau elasticul, ca pe vremea mea. Gospodinele puse la curent cu secolul în care vieţuiesc, pot combina vintage-ul cu ziua de mâine: reţete de papanaşi, date jos de pe torenţi, printate pe coala A4 din imprimantă, spre exemplu. Interlopii, nu mai slobozesc intimidări la geamul victimei, nu se cade cu valoarea şi cunoştinţele lor din domeniul IT. Nu, acum postează clipuri, în care apar ei înşişi sau locotenenţii lor, recitând ameninţări, însoţite de o linie melodică, specifică profesiei. Piţipoancele, în curând, o să renunţe să mai cotizeze la bugetul fiţuicilor de cancan, o să treacă la a-şi plăti propriul lucrător, la propria pagină, cu adresă şi prefix: www. Mă rog, exemplele pot continua. Însă, se întâmplă şi lansări politice. Aşa că, mă veţi înţelege de ce nu am rămas surprins, ca alţii, când i-am văzut, imediat după “la mulţi ani, 2012!”, pe Iri şi pe Mircea (cum care Mircea? Geoană, fireşte), lansându-se în politica mare, chiar de pe…de peee…de pe bloooog, aţi ghicit. Pe Iri chiar nu îl înţeleg. Putea să se împace cu Moni, de ochii lumii, să o roage să îl ajute cu campania (ea având experienţă cu Nati Meir), să facă o paranghelie, cam cum face Ţânţâreanu la el acasă, cu tot tacâmul, cu presă, alea-alea. Ieşea o lansare super tare. Notorietate are, Teo se întoarce la tv şi îi poate relansa ca pe un cuplu reuşit, mergea treaba. Pe Mircea, însă, îl înţeleg perfect. Unde să se mai fi dus? De la Senat i-au luat scaunul ăla verde, la Dăbuleni, nu prea mai are pepenii copţi, în casa lui, de la PSD, locuieşte altcineva…unde să se refugieze omul, să îşi lanseze “proiectul politic”? Vedeţi? Pe internet. În plus, trebuie să recunoaşteţi, fusese patetic peste tot: în curte la partid, în 2009, în clădirea de la Parlament, în faţa camerelor de luat vederi şi în spatele lor, în şedinţă, cu colegii, cam peste tot. Ei bine, în constelaţia blogerilor nu fusese. Este acum. Bravo, Mircea, ţine-o tot aşa!
Binele o duce, încă, foarte rău în România!
Doamne-ajută!
