Răzbunare sau normalitate?

Predarea de ştafetă de la un guvern la altul, s-a făcut până acum într-un mod cât se poate de amiabil. Mă refer la faptul că nu s-a lăsat cu lupte de stradă, cu război civil, cu asasinate, cu răzbunări mai mult s-au mai puţin cumplite, cu arestări, cu nimic deosebit. Faţă de cum s-au văzut treburile, că fiecare ţine cu dinţii să rămână la putere, este chiar de mirate că transferul de putere se face în mod amiabil, fără „calamităţi”. Măcar aşa o ceartă ca la uşa cortului, şi tot ar fi fost ceva oarecum specific. Transferurile de putere de până acum au avut un numitor comun, şi anume acela de a se da vina pe vechiul regim, pentru a fi acoperită impotenţa unui nou regim, de a-şi onora promisiunile făcute nu numai în campaniile electorale, ci şi pe întreaga perioadă de opoziţie. Ce-i drept, băieţii s-au înţeles între ei, ca după zicala „nu te legi de mine, nu mă leg de tine”, ştiut fiind că succesiunile la putere, prin rotaţie, sunt de neevitat. Noua putere, se pare că doreşte să stingă acel mit al reciprocităţii, voind parcă, să ia taurul de coarne şi să încerce şi altceva. Până una, alta, după cum se vede sunt acţiuni spectaculoase, cu invitaţii pe la DNA, a unor persoane cu greutate, iar după cum se simte treaba, s-ar cam merge pe firul problemei. Dacă se va ajunge la capătul firului, sau se va opri pe la vreun nod, rămâne de văzut. Referitor la „rotirea cadrelor”, se pare că este mai hotărât Antonescu decât Ponta, în a-i înlătura din toate funcţiile mai mari sau mai mici, pe oamenii PDL-ului. De fapt, Crin îşi justifică politica de înlăturare a tuturor pedeliştilor de prin toate funcţiile, motivând că „aşa cum au venit, aşa să plece!”. Ideal ar fi ca să rămână omul potrivit, pe locul potrivit, fiindcă prea mult amar de vreme a fost şi omul nepotrivit, la locul nepotrivit. Nu ar trebui să conteze culoarea politică, atunci când un om potrivit, este la un loc potrivit. Personal, am totuşi o convingere că actuala putere nu va recurge şi la numiri caraghioase, aşa cum ne-am tot obişnuit să fie de la Revoluţie încoace. Răul trebuie eradicat o dată şi o dată, fiindcă menţinerea lui nu duce decât la putreziciune. Intrarea în normalitate trebuie făcută şi ar trebui acceptată de ambele părţi. Greu de acceptat, nu?