spot_img
11.6 C
Târgu Jiu
duminică, martie 3, 2024
Altele
    AcasăSocialOLIMPIADA de Ma=(t+e):mA+TICă

    OLIMPIADA de Ma=(t+e):mA+TICă

    Toţi colegii mei de clasă, prietenii apropiaţi şi de familie cât şi vecinii mă întreabă obsesiv de ce mă fascinează matematica o materie atât de temută de elevi deoarece constituie o barieră greu de trecut la examenele de admitere la liceu şi la bac. Se miră că această materie este adorată de mine, o adolescentă de 12 ani, participantă la cursul de Comunicare Redactori Media din Motru. Ce găsesc plăcut la toate acele şiruri şi combinaţii complicate de cifre, la enunţurile şi la demonstraţiile unor teoreme, la toată acea încurcătură de litere şi cifre din algebră şi la combinaţiile geometrice de puncte, drepte, unghiuri, segmente, cercuri, pătrate, etc? De ce îmi place să folosesc matematica în orice activitate: sentimentală, de credinţă în Bunul Dumnezeu, financiară, sportivă şi muzicală? Toţi mă întreabă de ce nu mă distrez în discoteci şi la petrecerile prietenilor şi de ce nu ies prea des pe afară cu băieţii cool, cum fac alte fete? Sunt întrebări la care eu răspund foarte uşor prin patru cuvinte simple. Matematica îmi oferă plăcere la pătrat (PLĂCERE) ⅔. Să vă destăinui un secret al lui Pitagora pe care l-am adoptat: eu învăţ matematica din pasiune şi de aceea mă ambiţionez să o fac cât mai uşor de înţeles pentru mine.

    Calculul sentimentelor

    Mi-a plăcut şi m-a fascinat mereu matematica. Am găsit ceva special la ea care mă atrage mult. Este ca o putere, ca o mreajă ce mă prinde în plasa ei şi mă hipnotizează făcându-mă să învăţ şi să lucrez mai mult şi mai bine. Eu am realizat de multe ori că matematica este foarte grea şi până la urmă …poate că această greutate mă atrage şi mă ambiţionează să o cuceresc prin inteligenţă şi prin logică.

    Plusul Matematicii

    Matematica nu este făcută doar pentru a lua un zece la această materie. Ea este făcută să mă ajute la înţelegerea şi sistematizarea celorlalte materii. La istorie îmi arată anii şi ordinea evenimentelor petrecute în timp, la limba română îmi prezintă numeralul şi schemele propoziţiilor ca nişte fracţii, la geografie se desenează la scară meridianele, paralelele, contururile ţărilor, longitudinea, latitudinea, la fizică planul înclinat, viteza medie, forţa elastică. In viaţa de zi cu zi matematica este prezentă când îmi cumpăr haine noi şi sunt nevoită să mă transform într-un computer: îmi aleg mărimea, înălţimea, grosimea, calculez preţul mai mare, mai mic , apoi aflu diferenţa ce trebuie luată de la părinţi, pentru a cumpăra. După ce toate aceste calcule au fost finalizate, îmi ating limita superioară a satisfacţiei din curba lui Gauss.

    Calcule matematice

    Când mă întâlnesc cu o prietenă de-a mea (şi o rivală), o măsor din cap până în picioare, fac calculul preţului cheltuit pe hainele ei (care se crede că ar fi de firmă) şi îi reţin valoarea, gramajul şi karatele bijuteriilor pe care le afişează ostentativ în clasă. În certurile cu mama (ce conduce familia) contorizez şirurile de probleme (mâncatul de cartofi prăjiţi cu E-uri, aruncatul pachetului la gunoi, nespălatul pe dinti, mofturile la hainele pe care mi le cumpără, la şirul facturilor enorme de: telefon + net + cablu + facebook + samsung galaxy , discuţiile cu băieţii cu creasta şamponată, ieşirile cu fetele cu fiţe, certurile cu prietenii, banii furaţi din casă si diferitele mici motive prosteşti). În discuţiile contradictorii cu mama contorizez timpul pierdut, cantitatea de nervi degajată, felul pedeapsei primite, durata confruntării, numărul cuvintele dure folosite şi… modul de împăcare,(care trebuie să vină de la mine, ca un vector orientat de al mine spre ea, de gen OY). La gătit, matematica este prezentă mereu: îmi arată numărul şi componentele reţetei, apoi gramajul ingredientelor pe care le folosesc la tortul meu de fructe, pe care îl servesc seara. Şi la toate activităţile mele secrete mă ajută printr-un mod precis. Stabilirea numărului de secrete + definirea lor pe cauze + sortarea lor pe priorităţi + rezolvarea lor secvenţială.

    Ecuaţia părinţilor

    Din discuţiile cu părinţii mei reiese clar că ei mă încurajează şi mă vor încuraja mereu. De fiecare dată îmi dau cele mai bune sfaturi şi la fiecare concurs sau olimpiadă de matematică mă finanţează pentru meditaţii, mă felicită pentru participare şi pentru rezultate chiar dacă sunt bune sau mai puţin bune. Mama mea Georgeta şi tatăl meu Paul îmi vorbesc mereu cald şi de aceea îmi câştigă încrederea. Această ecuaţie a părinţilor mei mă ajută foarte mult în dezvoltarea mea ca adolescentă care îmi definesc acum personalitatea alegând un model dintr-o infinitate de posibilităţi. Ei mă încurajează permanent.

    Necunoscuta Olimpiadei

    Olimpiada de matematică a fost prima experienţă la care am participat. Cu o zi înainte am aflat că ea se ţinea la prestigiosul liceu Al. Ştefulescu. Am plecat din oraş pe 10 martie ora 7 :47. Pe drumul spre Târgu-Jiu am întâlnit foarte multe mijloace de transport şi parcă am simţit că fiecare îmi spunea ,,Fii curajoasă !’’. După 52 de minute ajungem în Târgu-Jiu.

    Înmulţirea emoţiilor

    Se spune că dacă nu ai emoţii nu eşti om. Pot spune că aveam cele mai mari emoţii din viaţa mea. Îmi tremurau mâinile, aveam impresia că uitasem totul şi simţeam nevoia să merg la baie din 7 în 7 minute. Emoţiile se înmulţeau o dată cu originea din punctul O al olimpiadei.

    Algoritmul olimpiadei

    La ora 10 şi 2 minute am intrat in clasă pentru începerea probei. La ora 10 şi 12 minute am primit subiectele şi am început lucrul. În clasa în care eram au fost 3 elevi de clasa a 8-a, 5 elevi de clasa a 7-a, 6 elevi de clasa a 6-a şi 9 elevi de clasa a 5-a. Cei 8 colegii de clasa a 5-a erau ca nişte vulturi faţă de puişorul de mine. La toată olimpiada au participat 59 dintre cei mai inteligenţi elevi din tot judeţul Gorj. Dar ştiam că doar 2 vor ajunge la naţională. Lupta era pe viaţa şi pe moarte. Ni s-au dat 4 subiecte grele de logică pură. Am avut la dispoziţie 2 ore de lucru pentru rezolvarea lor. Am luat ciornele şi m-am rugat Bunului Dumnezeu să mă lumineze şi să îmi dea logica de care aveam nevoie. Am început rezolvarea subiectelor gândindu-mă la metodele învăţate cu profesorul meu Ochiană Neculai. Am calculat, am verificat, mi-am reamintit, am avut o dilemă la rezolvarea unei probleme pe care am lăsat-o la sfârşit. Am reluat calculele şi mi-am amintit metoda de rezolvare cu principiul cutiei. Am transcris pe a doua ciornă, am verificat, am retranscris pe alb, am predat lucrarea, am semnat şi am plecat. La ora 12:07 am ieşit a cincea din clasă. Eram foarte emoţionată. La ieşire l-am întâlnit pe domnul profesor de matematică care m-a antrenat. M-a întrebat ce am făcut. Eu i-am răspuns zicându-i că am rezolvat problemele, dar nu ştiu dacă le-am rezolvat bine. El a rămas la corectat.

    Pauza de matematică

    Copiii de clasa a 7-a şi a 8-a care erau cu noi trebuiau să iasă la ora 14. Aşa că noi, cei de a 5-a şi a 6-a am ieşit şi ne-am plimbat prin oraş. Ne-am cumpărat fel de fel de dulciuri şi suveniruri. După 1 oră şi 3 minute am venit înapoi în şcoală. Am hrănit porumbeii cu covrigii rămaşi. Marta a alergat un porumbel care s-a supărat. Înainte să intre în autobuz un excrement de porumbel a nimerit-o..,,Ai noroc!’’ i-am spus noi. ,,Să sperăm că la matematică!’’, zise ea. În câteva minute au ieşit şi ceilalţi elevi de la probă. Atunci am plecat acasă. La ora 3 şi 12 minute am ajuns la Motru.

    Radicalul rezultatelor

    Au urmat 2 ore grele de aşteptare în care am stat numai lângă telefon. La ora 4:58 am aflat rezultatul. Domnul profesor m-a anunţat cu o voce plină de veselie că am fost a doua dintre cei 59 de candidaţi şi că voi participa la etapa naţională. Eram extrem de fericită. Ajunsesem în al nouălea cer împreună cu îngeraşii. I-am salutat. S-au rugat pentru mine ca munca mea să nu fie în zadar. Apoi mi-am anunţat toate rudele care erau şi ele în suspans. Toţi m-au felicitat şi mi-au urat succes în continuare. Aşadar oraşul Motru apăruse printre primele două locuri, la fel şi Şcoala Generală Nr.1. Aşa am început să am încredere în mine şi m-a făcut să muncesc şi mai mult. În continuare aş vrea să obţin un rezultat bun şi la etapa naţională aşa că, vă rog din suflet să îmi uraţi succes!

    Împărţirea mulţumirilor

    În primul rând mulţumesc Bunului Dumnezeu că m-a ajutat şi m-a luminat îndreptându-mă pe drumul cel bun. Mulţumesc părinţilor mei Paul si Geta şi surorii mele Ancuţa, că m-au susţinut financiar, emoţional şi moral şi că m-au ajutat în tot ceea ce am făcut. Aş vrea să-i mulţumesc şi fostei mele doamne învăţătoare Văduvescu Delia pentru ajutorul depus în a deveni cea mai bună (the best). Îi mulţumesc şi profesorului meu actual Ochiană Neculai pentru că m-a învăţat multe metode noi şi pentru că m-a sprijinit alături de doamna Ochiana Ionica căreia îi mulţumesc şi ei. Îi mulţumesc şi profesorului Marin Ioan care m-a ajutat şi dânsul. Îi mulţumesc şi domnului director Eduard Pîrvulescu. Nu în ultimul rând aş vrea să le mulţumesc prietenilor mei actuali: Roxana, Florina, Radu, Medeea, Marta şi viitoarei mele prietene Alexandra Şalavarin care m-au susţinut.

    Secret de final

    Am observat la Cursul de Comunicare Media pentru Redactori de la Motru, că orice discuţie, dialog, examen, este o luptă subtilă a cuvintelor, ca o partidă de şah, cu 3 posibile finalizări: să câştigi, să remizezi, sau să pierzi. Cu alte cuvinte, comunicarea este 100 % matematică. Chiar aşa şi este.

    A consemnat Andreea Georgiana Amza, elevă în clasa a 5-a la Şcoala Generală Nr. 1 Motru.

    Articolul precedent
    Articolul următor
    Te-ar mai putea interesa

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Ultima oră!

    Comentarii recente

    error: Content is protected !!
    %d blogeri au apreciat: