În primele șase luni ale acestui an, în cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu au fost internați 167 de pacienți diagnosticați cu ciroză, iar dintre aceștia 11 au decedat.
„Ciroza hepatică este definită prin înlocuirea țesutului hepatic normal sau sănătos cu țesut cicatricial nefuncțional. Pe măsură ce boala avansează, arhitectura ficatului va fi formată din ce în ce mai puțin țesut sănătos. Ciroza este ultimul stadiu al fibrozării ficatului, fiind provocată de numeroase forme de boli sau probleme hepatice, precum hepatita sau alcoolismul cronic. Ciroza, din punct de vedere histopatologic, este caracterizată de prezența nodulilor regenerativi înconjurați de țesut fibrozat cu aspect dens.
Ciroza hepatică poate fi asimptomatică mulți ani, iar când apar simptomele, acestea sunt frecvent nespecifice (anorexie, oboseală, pierdere în greutate). Manifestările întârziate includ hipertensiunea portală, ascita și, când se produce decompensarea, insuficiența hepatică. Diagnosticul presupune frecvent biopsia hepatică.
Dacă ciroza nu este tratată, ficatul va funcționa defectuos sau va intra în incapacitate de funcționare denumită insuficiență hepatică, cunoscută drept ultimul stadiu al bolii hepatice.
Ciroza decompensată este termenul folosit pentru a descrie dezvoltarea complicațiilor specifice care rezultă din modificările produse de ciroză. Ciroza decompensată este amenințătoare de viață. Deteriorarea ficatului produsă de ciroză este în general ireversibilă. Însă, dacă ciroza hepatică este diagnosticată precoce și este tratată cauza, deteriorarea ulterioară poate fi limitată și, în cazuri foarte rare, boala este reversibilă“, a explicat Cristina Cornoiu, medic în cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu.
Cauzele cirozei
Ciroza este provocată de boli cronice (pe termen lung) ale ficatului care deteriorează țesutul hepatic. Pot trece mulți ani până când deteriorarea hepatică să determine ciroza.
„Cele mai frecvente cauze sunt:
1. Alcoolismul cronic. Este una dintre cauzele principale ale cirozei hepatice. Consumul abuziv de alcool poate provoca inflamația ficatului, care, în timp, poate duce la ciroză. Cantitatea de alcool care provoacă ciroza este diferită de la o persoană la alta.
2. Hepatita virală cronică. Hepatita C cronică este o altă cauză frecventă a cirozei hepatice. Hepatita C duce la inflamarea ficatului, care, în timp, determină ciroza. Aproximativ 1 din 4 persoane cu hepatită C cronică dezvoltă ciroză. Hepatita B cronică și hepatita D pot, de asemenea, sa determine ciroza. La nivel mondial, hepatitele tip B și C constituie cele mai frecvente cauze ale cirozei.
3. Steatohepatita nonalcoolică (NASH). Acumularea de grăsimi la nivelul ficatului, care nu este provocată de consumul de alcool, este numită boala ficatului gras nonalcoolic, care determină steatohepatita nonalcoolică (NASH). NASH poate provoca inflamația ficatului și poate duce la ciroză. Persoanele cu NASH au adeseori alte probleme de sănătate, precum diabet, obezitate, colesterol mărit, boală arterială coronariană, malnutriție proteică și obiceiuri alimentare nesănătoase.
4. Bolile ductelor biliare. Acestea limitează sau opresc bila din curgerea către intestinul subțire. Astfel, bila rămâne blocată în ficat, provocând inflamația și poate determina ciroza. Două boli frecvente ale ductelor biliare sunt colangita sclerozantă primitivă și ciroza biliară primitivă“, a mai transmis medicul gorjean.
Simptome
Ciroza este, adeseori, asimptomatică, până în momentul în care deteriorarea hepatică este extinsă. Statisticile arată că o treime dintre pacienți nu dezvoltă simptome. Când semnele și simptomele apar, acestea nu sunt specifice acestei afecțiuni.
Printre simptomele care pot să apară se numără: lipsa poftei de mâncare, greață, vărsături; diaree, oboseală și paloare (determinate de eliberarea de citokine, de anemie, hipersplenism); Respirație cu dificultate (dispnee, datorită hipertensiunii portale); Pierdere în greutate sau creștere bruscă în greutate; Icter (îngălbenirea mucoaselor și a tegumentelor); Depozite sau pete galbene în zona ochilor (xantelasme datorită colestazei); Vene în pânză de păianjen (telangiectazii); Sângerare frecventă; Învinețire facilă (apariția de echimoze, chiar în situația unor traumatisme mici, neimportante); Înroșirea palmelor (eritem palmar).