Trăim momente pe care unii dintre noi nu le-au experimentat niciodată. Natura și planeta ne dă o lecție memorabilă. Nimeni nu cred ca va uita cele două zile de cutremur. Și nici n-ar trebui.
Nimic nu prevestea, ieri, un nou cutremur în zona Gorjului. Specialiștii au bâlbâit ceva pe la tv că sunt surprinși total dar nici nu am auzit să fi trimis pe cineva în zonă să face ceva teste sau monitorizări. Dar de ce sunt surprinși? Nu sunt senzori în zonă?
Pământul s-a mișcat cu putere iar. Blocurile au început să pârâie din toate unghiurile iar teroarea a pus stăpânire pe noi toți. Oamenii au ieșit afară, unii alergau, alții plângeau, panică generală.
Astăzi evaluăm ”pagubele”. Slavă Domnului nu sunt pagube însemnate și mai ales victime. Lecție primită!
Cutremurul de ieri a fost un frate mai mare al celui de alaltăieri, zic tot specialiștii. Tot ce sper este să nu aibă și alți frați mai mari.
Majoritata au ales să plece spre țară, departe de oraș, de clădiri înalte, ceva mai în siguranță, speră ei. Am fost printre ei. Am plecat. Și a fost bine. Alții au stat în mașină, mai toată noaptea. Frica… frica ne-a dominat.
Mai suntem și răi și foarte răi.
Am postat ieri un articol despre cutremur și am făcut o greșală. Oamenii au sărit imediat cu comentarii răutăcioase la adresa nostră, a jurnaliștilor. Suntem și noi oameni, iar sub influența unui astfel de eveniment e firesc să nu fim tocmai ”normali”. Câți dintre voi ați fi avut puterea să mai și scrieți un articol? Să cereți informații și să le și redactați? Noi am făcut-o cu mâinile tremurând, dar asumați, asta ne e meseria. Răutatea asta e boala secolului.
Viața trebuie să continue. Și nu am fost surprinsă să vad că așa și este.
Aveți grijă de voi și de familie!
Așa este, omenirea debordează de răutate. Răutate gratuită, ceea ce este cu atât mai grav. Am uitat să fim buni, să iertăm, să înțelegem, să ajutăm….Am uitat să fim oameni. Trist de tot….