Credincioșii ortodocși îl sărbătoresc, pe 20 iulie, pe Sfântul Ilie, despre care tradiția populară spune că aduce ploaia, trăsnetul și alungă seceta.
Sfantul Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad (Israel), situata dincolo de Iordan. De aici avem si numele prorocului – Ilie Tesviteanul.
El a fost ridicat la cer într-un car de foc. Potrivit tradiție, se spune că în această zi trebuie să nu muncești, ca să nu te trăsnească. În schimb, e bine să participi la nedei. Una dintre cele mai mari nedei de Sfântul Ilie se păstrează, de sute de ani, la Polovragi.
Obiceiuri arhaice
În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă (cânepisti), se dezbrăcau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbracau și se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sântul Ilie, visau cânepă verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși, iar dacă visau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.
În dimineața acestei zile, se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Tot acum se culegeau și plantele întrebuințate la vrăji și farmece.
Obiceiuri de la munte
Sfântul Ilie marcheaza miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar, iubitelor sau soțiilor lor, furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.
În vechime se obișnuia ca, în această zi, să se organizeze întâlniri ale comunităților sătești de pe ambii versanți ai Carpaților (numite nedei), se organizau târguri, iarmaroace și bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile și erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaștere pentru tineri, atmosfera era însuflețită de muzică și se făcea comerț cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte și produse agricole.
