Nu ştiu care-i fenomenul, dar când începe să plouă,
Încep să grupez la versuri, câte două câte două!
Despre ruperea de ritm, una-două îmi cer scuze,
Dar aşa m-atacă-n valuri, câte două, două muze …
Venind vorba despre valuri, două le-aş da pe spinare,
Celor ce nu ia în calcul a curenţilor vâltoare …
Umblă creanga mitocanii, eschivează una două,
De-i întrebi de-ndiguire, iarăşi li se rupe-n două …
Prefectura, cuib de viespii, gaşcă de două parale,
Dacă-i zici de ploi, de valuri, îşi iese din balamale!
Despre gropi de două palme, drumarii se fac că plouă,
Nu au treabă ticăloşii, dacă-ţi rupi maşina-n două …
Când pe două mâni corupte, două cătuşe se leagă,
Două robe, mână-n mână, una-două le dezleagă!
Două palme cu lopata le merită acei care
Merg pe două căi distincte: pe hoţie şi sfidare!