Primii zori ai dimineţii, peste munte se ivesc,
Trezind la viaţă şi stânca şi decorul pitoresc.
Apoi razele de soare printre brazi, pătrund spre vale,
Căutând spre reci platouri şi deschideri abisale.
Astrul zilei se înalţă, creşte, depăşind hotarul,
Generos, varsă lumina spre Bucegi şi Postăvarul.
Urşii intră în bârloguri obosiţi de vânătoare,
Lăsând fără griji şi spaimă timidele căprioare.
Pe traseele alpine merg cutezători turiştii,
Uneori punând în gardă şi pe „rol”, salvamontiştii.
În rumoarea dimineţii, dezvelindu-se în ceaţă,
Parcă într-o feerie, staţiunea prinde viaţă.
Furnicatul de turişti ies din vile, din hoteluri,
Să îşi petreacă sejurul în doritele lor feluri.
Cei mai mulţi roiesc în grupuri pe la terase, la bere,
La un suc, la o cafea, sau unde inima cere.
Alţii echipaţi de munte, cu ce trebuie dotaţi,
Merg spre culmi să dovedească taina Munţilor Carpaţi.
Munţii străjuiesc mirific, te lasă să înţelegi
Că sunt mândrii de Predeal, perla Munţilor Bucegi.
Predealu-i o desfătare, o legendă, dulce loc,
Cei care ajung aici socotesc că au noroc.
Brazii înverzesc decorul, şi molizii îl răsfaţă,
La Predeal e sănătate, este spirit, este viaţă.
Iată că sejurul trece, ce să-i faci, mai e puţin…
Întristaţi sunt cei ce pleacă, fericiţi sunt cei ce vin!
Vara la Predeal
