Când să se-nsoare berbecul c-o oiţă tinerică,
Lupul luă pe mobil pe lânosul ginerică:
– Măi băiatule, ascultă, fii atent ce îţi propun,
Am auzit că te-nsori şi aş vrea să te cunun!
Eu şi-aşa vă sunt naş vouă, ştie crângul şi oraşul,
Aşa c-ar fi potrivit să fiu şi la nuntă, naşul!
Am să vorbesc cu lupoaica, sigur nu se-mpotriveşte,
O ocazie ca asta, nu oricând ţi se găseşte…
Vin la nuntă cu tot neamul; cu lupoaice, cu lupani,
Pân’ o fi de una-alta să ne potrivim de bani.
Să-mi spui efectivul turmei, să fac planu’ de … bătaie,
Ca să fim echilibraţi; deci câte un lup, la oaie!
Când o fi la-mbrăţişări, când o fi să dăm noroc,
Să formăm pereche mixtă şi la masă şi la joc!
Să sfidăm ce-a zis Becali, Nostradamus, Esculap,
Cum că oaia-i destinată ca o pradă de satrap!
Vreau să fie de belea; muzică, dans, veselie…
Programul să fie fest, că finalul … nu se ştie.
Când m-oi prinde-n dans cu fina, hopa-tropa, hopa-ţup,
Perechile-n joc să intre, câte-o oaie la un lup…
Eu ca naş – şi nu numai – am pretenţie totală,
Că orice s-ar întâmpla să n-aud o behăială!
– Bine, îi zise berbecul, sunt de acord cu ce spui,
Şi-apoi nu se comentează, doar e voia naşului!
Berbecul însă ştia de viclenia lupească,
Şi de cum vorbea nănaşul, începea să se gândească.
Se gândi la lăutari „pe sufletul” lupilor
Trupa cea mai potrivită … Corul Vânătorilor!
După ce se îmbătară lupii, cu-n instinct de fiare,
Strângeau oile în braţe, strângeau oile în gheare …
Pofticioşi se pregăteau să le ia de beregată,
Când coriştii începură „Puşcă şi cureaua lată”!
Simultan, de sub cojoace, flintele le-au slobozit,
Lupii fugeau în derivă, după ce c-au şi plătit.
Râdeau oile, berbecii, mieii, noatenii, flintaşii,
Ducând la plural proverbul: orice naşi îşi găsesc naşii!…