„Am lucrat în domeniu, cunosc situaţia destul de bine, zic eu, dar e inadmisibil ca politicul să fie din ce în ce mai accentuat în selecţia conducerii. În ultimii 15-20 de ani se ignoră un principiu de bază în economia de piaţă: corelaţia producţie – client, inclusiv o strategie pe termen mediu şi lung. Din 4-5 în 4-5 ani, seceta mai repune pe tapet nevoia de existenţă a acestui producător de energie, dar insuficient pentru o clasă politica cu interese (personale) numai de până în 4 ani. Este cred al 12-lea ceas (pe care, din păcate, cred că sigur îl pierde şi CEO, după ce citesc în presă), când se mai poate face ceva pentru olteni cu resursele naturale date de Dumnezeu şi moştenirea din regimul comunist (căci de 20 de ani, numai acestea au fost argumentele unui trai decent, mai ales în Gorj). Regret că a existat vânt la pupa, dar mai trebuiau şi pânzele ridicate” anonim
„Foarte rea, o să ajungem foarte săraci dacă se va privatiza CEO, o să ajungem să facem greve, degeaba am votat…” Marian
„Tuturor ne este teamă că ne vom pierde locurile de muncă, dar ce am putea să facem. Singura soluţie cred că ar fi să ieşim în stradă, dar nu ştiu cât de eficientă ar fi. Şi cei de la Oltchim au ieşit în stradă şi nu s-au făcut minuni nici pentru ei. Nu ştim care va fi soarta CEO, dar la orizon nu se vede ceva bun” miner
„Situaţia cu care se confruntă CEO, agentul economic care a asigurat, până recent peste 40% din producţia de energie electrica a ţării, fiind singura sursă sigură care nu depinde nici de soare, nici de vânt şi nici de apă, este fără precedent este parcă în mod premeditat condamnat falimentului de nişte organisme cu minte împrumutată de la FMI, care gândesc limitat, conjunctural, urmărind anumite interese, uitând cine este adevăratul salvator al sistemului energetic naţional pe întreaga perioadă a anului. CEO nu este o problemă doar a conducerii acestui agent economic, nu este o problemă a guvernului, nu este o problemă doar a partidelor de la putere, este problema prioritară în primul rând a gorjenilor şi apoi este o problemă de strategie naţională. În aceste condiţii toate forţele centrale şi locale indiferent de culoarea politică, toate sindicatele trebuie să se implice în prevenirea scufundării vasului, inclusiv dl. preşedinte Băsescu. În afară de aceste măsuri politice, legislative şi alte reglementări, se impun măsuri interne în regim de avarie, măsuri care să vină cu 3-4 scenarii, cunoscute de toată lumea pentru fiecare situaţie conjuncturală în parte. Acum trebuie practicată adevărata restructurare, care la nivelul Diviziei Miniere există, dar până acum nu a fost oportună. Insist asupra restructurării tehnologice în cariere, insist asupra programului de lucru în steril doar 9 luni pe an, insist asupra stocului de cărbune conturat la carierele care alimentează direct pe benzi termocentrala Rovinari, insist asupra programului de lucru de 12/36, insist asupra modificării CCM privind plata normală în zilele de sărbătoare şi chiar adoptarea unui sistem de salarizare care să stimuleze reducerea risipei, reducerea costurilor specifice, consumurilor specifice şi lista poate continua. Mi-am permis să-mi exprim un punct de vedere personal nu pentru că actuala conducere nu ar şti ce să facă ci din contră tocmai fiindcă ştie, dar doresc şi eu ca un modest constructor al mineritului modern din Oltenia să-i încurajez, să le dovedesc ca nu i-am uitat fiindcă, chiar dacă sunt pensionar, mie chiar îmi pasă ce se-ntâmplă cu CEO, cu Gorjul. Doresc tuturor gorjenilor ca sărbătorile pascale să le aducă linişte şi o rază de speranţă în sufletele îngrijorate!” Nicu Bercea
