Educaţiei „ESTE de zero lei”
Consecvent în tentaţia sa halucinantă de a comite în serie şi gafe gramaticale, după ce afirmase, înainte vreme, cu o seninătate olimpiană, că substantivul „coleg” este de genul neutru, Ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, mai scoate o „perlă” din guriţa lui fermecată, de data aceasta o „bijuterie” care merită consemnată în „registrul tactic” al demnitarilor agramaţi, atunci când apreciază că „La ora actuală datoriile ministerului ESTE de zero lei”, parcă pentru a ne convinge şi mai mult că Educaţia se află „pe mâini bune”, că e plină de cazuri şi diateze plictisitoare, dar, mai ales că gramatica limbii române nu este la îndemâna oricui, că, din nefericire, ea nu este prea uşoară pentru mulţi politicieni, aşa că doar unii pot să parcurgă textul unui discurs cu „succesuri” notabile şi demne de consemnat în anumite „almanahe” româneşti. Fiind audiat la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor şi Corupţiei din Camera Deputaţilor, „sinistrul” Educaţiei s-a mai remarcat încă o dată, ca un atlet neobosit, atunci când le-a răspuns parlamentarilor care l-au întrebat despre banii alocaţi şcolilor, chiar dacă a revenit, corectându-se după câteva secunde, când a sesizat rumoarea din sală şi a spus: „Datoriile sunt de zero lei”, parcă pentru a ne convinge că este uluitor halul în care a fost adusă școala românească.
Marea problemă apare atunci când legiuitorii ajung să nu respecte legile!
De multe ori, conştientizăm faptul că suntem educaţi să ne comportăm civilizat, să fim politicoşi, să respectăm nişte norme civilizate de comportament, să fim toleranţi şi dispuşi la dialog, să respectăm legile, având în suflet dorinţa ca şi guvernanţii noştri să se poarte civilizat, pentru a avea impresia că suntem o ţară civilizată. Dar, dacă vedem că tocmai aceşti guvernanţi se situează în afara acestui cadru firesc, pentru că în discursurile lor comit greşeli gramaticale „ca la piaţă”, că se ceartă în public folosind un limbaj de mahala, sfidând norme legale, pare că educaţia şi civilizaţia nu mai au vreo valoare. Ni se spune că legile sunt făcute ca să fie respectate de toţi, ca într-o societate civilizată, dar când numai cetăţenii obişnuiţi trebuie să respecte legile, iar cei care fac legile nu le mai respectă, aceasta înseamnă că s-a terminat cu civilizaţia şi începe corupţia! Majoritatea dintre noi suntem înclinaţi să respectăm legile şi normele sociale, chiar dacă mai sunt şi unii care au un impuls de a le încălca, iar aceia, de obicei, sunt consideraţi nişte cazuri patologice, oameni inadaptabili sau cu probleme psihice, sau, pur şi simplu, răuvoitori. Evident, cei mai mulţi oameni doresc să trăiască onest, respectând normele şi legile societăţii, dar marea problemă apare atunci când înşişi legiuitorii ajung să nu respecte legile, pentru că ai senzaţia că nici o lege nu mai e valabilă pentru nimeni, iar oamenii simpli se pot simţi îndreptăţiţi să se revolte contra legiuitorilor, guvernanţilor, autorităţilor. România a ajuns azi în situaţia în care toţi ştim că legiuitorii nu respectă legile, dar vor mereu să impună legi noi şi să păstreze poziţia privilegiată din care impun legi noi, fără ca ei înşişi să le respecte. Mai mult, legiuitorilor acestora, nici nu le mai pasă de legi, pentru că ei le schimbă şi le interpretează după bunul plac, în interes propriu sau cum le dictează „clientela” politică, iar consecinţa este că societatea intră în criză morală, iar legiuitorii corupţi ascund multe dintre defectele propriei lor atitudini sub masca omniprezentă şi atotstăpânitore a crizei globale! Se pare că Uniunea Europeană, ca întreg, constituie cea mai mare economie a lumii, iar căderea acestei economii în haos, ar avea în mod inevitabil, ramificaţii globale, ar bloca fluxurile comerciale şi ar clătina sistemul financiar global.
„Eu mă pricep cel mai bine la scos dinţii, aşa că vă invit la cabinet”!
În această lume contorsionată şi chiar siderată de pericole nebănuite, sistemul educaţional este cel care poate recepţiona dramatic starea de nesiguranţă, mai ales că în şcoala românească pare că scandalurile de tot felul se țin lanț și expun mizeria morală din sistem, că ordinele şi deciziile abracadabrante ne însoţesc zi de zi, iar în aceste condiţii, de multe ori mă întreb, oare, cum se mai poate uita în oglindă ministrul Educației, Daniel Funeriu? Să ne reamintim că Elena Băsescu a subliniat că sunt persoane cu funcţii mult mai importante decât ea care fac dezacorduri şi greşeli. „Sunt foarte multe persoane care fac greşeli de gramatică, dar acestea nu sunt mediatizate cum a fost în cazul meu”, a ţinut să precizeze fiica preşedintelui, ştiut fiind că mezina prezidenţială, acum distins europarlamentar PDL, a făcut mare vâlvă cu „succesurile” ei, dar, aflându-şi un vajnic apărător în doamna Andreea Paul Vass, preşedintele filialei OFPDL Sălaj şi consilier al premierului, care a declarat că Elena Băsescu a avut de dus „povara” tinereţii, frumuseţii şi a faptului că este fiica preşedintelui Traian Băsescu, fiind taxată pentru faptul că a făcut anumite greşeli gramaticale în contextul în care „oboseala unei campanii electorale şi-a spus cuvântul”! Despre observaţiile pe care le-a făcut la adresa ministrului Daniel Funeriu, pe contul său de Twitter, în contextul în care deţinătorul portofoliului Educaţiei a folosit într-un cadru public termenul „inexactitudini”, europarlamentarul PDL a spus că nu a dorit să-l sancţioneze pe dl. Funeriu: “Nu am vrut să-l sancţionez. Am vrut să evidenţiez ceva. Că sunt persoane cu funcţii foarte importante care greşesc mult mai des decât am făcut-o eu. Atât am vrut să evidenţiez şi că e ministru al Educaţiei. Faptul că am postat eu pe Twitter a făcut să fie mai multe ştiri. Aşa că mi-am atins scopul”, a conchis Elena Băsescu! Dar, ca să revenim la episodul, „datoriile Educaţiei este de zero lei”, să reamintim că deputaţii l-au primit pe Funeriu cu destulă ostilitate, dezbaterile aducând dialogul la un ton ridicat, mai ales că declaraţia ministrului privind „scoaterea sistemului din haos”(gura păcătosului adevăr grăieşte!!), l-a făcut pe şeful Comieisi, Ioan Stan, să-i transmită pe un ton iritat: „Dacă dumneavoastră vreţi să ne păruim, atunci dau drumul la colegi şi vă rog chiar, domnule Bănicioiu”! Iar deputatul PSD, Nicolae Bănicioiu, nu a stat prea mult pe gânduri şi l-a luat la rost pe Funeriu: „Eu mă pricep cel mai bine la scos dinţii, aşa că vă invit la cabinet”! Nici ministrul Educaţiei nu s-a lăsat mai prejos, ironizându-l pe Bănicioiu prin cuvintele: „Din păcate, trebuie să răspund la acuzaţii venite din neant”, la care Bănicioiu a replicat: „De la mine, nu din neant”! Funeriu: „E echivalent”! În final, după ce deputatul Bănicioiu a replicat, parcă pentru a sintetiza „conţinutul” răfuielii, a răbufnit: „Vă rog, să nu mă jigniţi! De ce mă jigneşte?”, sfârşind printr-o întrebare retorică, doar pentru a finaliza o răfuială verbală concretizată printr-o invitaţie la cabinetul său stomatologic, doar ca să-i demonstreze ministrului democrat-liberal, ce ştie el cel mai bine să facă: să scoată dinţi. „Domnule ministru, să ştiţi că eu cel mai bine scot dinţi, asta e meseria mea. Dacă vreţi să testaţi asta, vă invit la cabinet…”, i-a spus Bănicioiu lui Funeriu, invitat să dea explicaţii la comisia de abuzuri în privinţa funcţionării sistemului de acreditare de la Universitatea „Spiru Haret”, …iar dacă aveţi chef de miştouri, vă trimit la grupul PDL”, a continuat, ironic, deputatul PSD, nemulţumit de răspunsurile lui Funeriu în faţa comisiei parlamentare.
E posibil ca dl. Funeriu să nu fie singurul vinovat!
Ca să fie pusă „cireaşa pe tort”, parcă pentru a ne dovedi că „sfârşitul încununează opera”, în intervenţia sa finală, ministrul Funeriu a şi găsit explicaţia pentru comentariile lui Bănicioiu, prin cuvintele: „Neavând treabă, unii parlamentari îşi arată faţetele la discuţiile cu miniştrii”, dar, mai ales cu aceia care comit erori gramaticale, am spune noi, pentru că de cele mai multe ori, psihologii, analiștii, comentatorii și alți „specialiști” se grăbesc, la fiecare nou scandal, să ne spună, cât de vinovați sunt dascălii, profesorii sau prietenii elevilor care ajung în situații jalnice, uitându-se faptul că toți sunt, în realitate, produsul disprețului cu care clasa politică a tratat mereu şi tratează școala. Desigur, vor spune mulţi, ministrul nu are cum să controleze detaliat ceea ce se petrece în fiecare şcoală, nu poate fi socotit omul care să evalueze competenţele cadrelor didactice, dar, oare, competenţele domniei sale, cine le mai controlează şi cine le evaluează? Mai ales că el este figura din vârful piramidei și poartă răspunderea morală pentru buna funcţionare a sistemului pe care îl conduce! Poate că nu erorile gramaticale sunt cele mai mari derapaje ale sistemului educaţional, dar scandalurile sexuale care se țin lanț în școli sunt latura cea mai obscenă a situației jalnice în care a ajuns sistemul, iar într-o țară civilizată, ministrul de resort își dă demisia de onoare într-un asemenea context, cu atât mai mult cu cât el gafează ca…la festival! E posibil ca dl. Funeriu să nu fie singurul vinovat, chiar dacă acest ministru are ghinionul să patroneze sistemul în momentul în care, după ani de perversiuni asupra școlii, erupe public vulcanul promiscuității, al analfabetismului şi al gafelor de proporţii. De peste douăzeci de ani școala românească este victima unor „gafe” impardonabile, fiind exploatată şi „violată” de către toți politicienii care s-au perindat la putere. Două devieri patologice au caracterizat relația clasei politice cu școala: disprețul acut pentru profesori și implicarea trivială a intereselor politice în numirea pe funcții de conducere. În cele mai multe cazuri, dacă nu chiar întotdeauna, funcţiile de decizie au fost şi sunt, sub toate guvernările, ciolane aruncate oamenilor partidelor aflate la putere. Din acest motiv au ajuns să dispară managerii capabili să concentreze și să păstreze în jurul lor echipe formate din oameni de caracter, din oameni bine pregătiţi, dar neînregimentaţi politic. Numai un individ cu o calitate morală îndoielnică acceptă un ciolan politic, și el va aduna ca un magnet pe acei oameni care-i seamănă, iar astfel de personaje derizorii, nu pot produce în jurul lor altceva decât ceea ce „sinistrul” Educaţiei reflectă în cel mai înalt grad: erori în lanţ, dialoguri de comedie, ca în „opera de trei parale”, iar în final, ceea ce este mult mai dureros şi mai îngrijorător, dezinteresul elevilor faţă de şcoală şi diluarea dramatică a motivaţiei învăţării!
