Nicolae Zdârcă sau meșterul Nicu, ori nea Nicu, cum i se mai spune este cel mai vestit pălărier din România. Acesta lucrează și la vârsta de 90 de ani pe care o are într-un atelier din „buricul“ Bucureștiului, de pe Calea Victoriei.
S-a născut într-o comună din județul Gorj într-o familie numeroasă. A vrut să scape de viața grea și a ajuns în București atunci când era încă un puști. „Eu sunt de la ţară, din Gorj și eram 11 copii la părinţi. Am venit la București la 14 ani, unde majoritatea oltenilor erau precupeţi și mergeau cu cobiliţa la piaţă. Mie nu mi-a plăcut să fac asta“, a povestit meșterul Nicu pentru publicația igloo.ro.
Ajunge ucenic în atelierul pălărierului Ion Popa, de pe Calea Griviţei, unde va învăţa meserie timp de patru ani.
„Plecam acasă cu buzunarele pline de bacșiș“
Meșterului i-a plăcut să învețe, dar părinții nu au avut bani, pentru a-l da la școală. „Cartea mi-a plăcut foarte mult, dar părinții, neavând putere, nu m-au putut da la școală mai departe”, a povestit pentru „Ideas Chat“.
A lucrat ca ucenic timp de patru ani și nu a fost plătit, dar, în schimb, a învățat o meserie care i-a fost toată viața „brățară de aur“: Patru ani am făcut contract de ucenicie fără niciun ban! Deci, o facultate faci patru ani, eu am făcut patru ani ucenicie: facultate de meserie. Mulți clienți îi spuneau meșterului să îmi dea mie să lucrez. Plecam acasă cu buzunarele pline de bacșiș. Nu mai aveam nevoie de mâncarea pe care mi-o dădeau“. Apoi a ajuns să devină din ce în ce mai căutat. „Aveam trei ateliere la care mergeam și munceam. Și mă gândeam oare voi avea vreodată muncă atât de multă încât să nu pot să răzbesc? Așa poftă de muncă aveam! Dar meseria dacă nu o combini și cu puțină negustorie… nu merge treaba. Trebuie să fie combinate”, a precizat meșterul nonagenar.
A rămas fără clienți în timpul comunismului
În timpul războiului, nea Nicu a fost luat la armată. S-a întors după trei ani în atelierul de pe Calea Griviței, însă meșterul murise între timp. A reușit să salveze mai multe scule, pentru că venise naționalizare. A găsit un spațiu în zona Unirii și a reușit astfel să aibă propriul atelier. S-a mutat în mai multe locuri, iar acum poate fi găsit de câțiva ani în Pasajul Englez din centrul Capitalei. „Când au venit comuniștii la putere, cine umba cu pălărie pe stradă era considerat dușmanul poporului. Nu mai aveam de lucru deloc. Mai rămăsesem doar eu cu pălăriile, pentru că alțij au renunțat. Am lucrat mult pentru artiști“. Nea Nicu a lucrat pentru un alt gorjean celebru: Sergiui N
„Dacă stau o lună acasă, atunci mor“
Meșterul născut în Gorj lucrează și la vârsta de 90 de ani: „Îmi merg mâinile. Picioarele mă mai supără de la genunchi în jos“.
Copiii îi spună să se odihnească, dar meșterul spune că nu poate să stea fără ca din mâinile lui să nu iasă ceva frumos: „E cel mai frumos moment când văd că din mâinile mele iese un lucru pe care îl dau cuiva și zâmbește, râde. Contribui la satisfacția și la plăcerile oamenilor. Copiii îmi spun să stau acasă, dar dacă stau o lună acasă, atunci mor. Eu sunt învățat să stau în picioare, stau de vorbă, vine unul, vine altul“.
