Bisericile vechi din lemn sunt adevărate valori culturale, dar şi obiective, care ar atrage mulţi turişti în judeţul nostru, dacă cei „în cauză” ar urgenta lucrările de restaurare. Nimeni nu face nimic, iar timpul macină şi ultimele amprente culturale, lăsate moştenire de oameni, a căror muncă ar fi trebuit respectată şi păstrată şi nu aruncată în prăpastia numită „nepăsare”. Biserica de lemn din Pojogeni din Văi cu hramul „Sfinţii Îngeri” este datată din anul 1770, însă structura pereţilor, dar şi altarul indică o vechime mult mai mare. Doar localnicii mai ştiu de această biserică, o bijuterie culturală excepţională…uitată de timp.
Biserica de lemn din Pojogeni, cu hramul „Sfinţii Îngeri”, este datată prin tradiţie, din anul 1770, însă structura pereţilor indică o vechime mult mai mare a naosului şi altarului. Din păcate, biserica nu este cuprinsă pe noua listă a monumentelor istorice, deşi vechimea, trăsăturile formale particulare şi inventarul rămas o recomandă cu prisosinţă. În loc de un loc de pelerinaj, un locaş de cult pe care orice l-ar putea vizita, fiind inclus în circuitul istoric al României, vezi doar urme de nepăsare şi indiferenţă şi un Dumnezeu, parcă părăsit de toată lumea. Biserica se află amplasată în cimitirul din Văi, din localitatea Pojogeni. Undeva în fundul cimitirului, se zăreşte o construcţie, veche, ponosită, care pare mai mult decât părăsită. O sârmă şi ea la fel de veche strânge uşa de la intrare, de teamă ca vântul să nu o zboare. Localnicii au făcut tot posibilul pentru ca bisericuţa, să mai rămână acolo. Însă, doar atât. Implicarea localnicilor nu este suficientă pentru restaurarea ei şi darea în folosinţă, sau de ce nu, conservarea, fiind un bun obiectiv turistic. Grinzile îşi mai păstrează din modelul vechi, de case de la ţară, cu pridvor din lemn şi tindă, dar praful şi păianjenii s-au instalat prea mult şi prea repede. Doar acoperişul de tablă a făcut ca biserica să reziste celor aproximativ 300 de ani. Potrivit specialiştilor, cu o minimă întreţinere şi grijă i se putea prelungi existenţa spre o generaţie mai iubitoare de trecut şi de zestrea rămasă peste veacuri. Se pare, potrivit istoriei, că ctitorul ei a fost Mihail Dulumiţă, însă nu se cunosc prea multe detalii despre aceste. Potrivit site-ului Wikipedia, „Vechimea aceasta poate fi atribuită bisericii în ansamblul ei, așa cum se păstrează astăzi. Se disting, totuși, spre răsărit pereții mult mai vechi încheiați în cheotori în dinte. Pronaosul adăugat ulterior este încheiat în coadă de rândunică. Partea de răsărit păstrează vizibil un tip de plan cu numai două încăperi, specific celor mai vechi biserici, ce-și au începuturile în evul mediu. Planul este particularizat de terminarea altarului spre răsărit cu unghi în ax”. Deşi veche şi de o însemnătate deosebită, biserica a căzut de mult pradă timpului şi se pare nu o cruţă nimic, de la pierzanie, nici măcar rugăminţile localnicilor, care s-ar putea mândri cu un astfel de monument istoric.
De la Ana la Caiafa
Contactat telefonic, primarul oraşului Târgu-Cărbuneşti, Mihai Mazilu a declarat faptul că anual alocă bani de la bugetul local pentru lăcaşurile de cult din comunitatea pe care o administrează, dar mai depinde şi de preoţi, cum gestionează sumele respective. „Anual, din bugetul local dau bani pentru aceste biserici, care s e află în comunitatea pe care o conduc. Câte o jumătate de miliard, iau practic, din buget. Modul cum gestionează banii, dar şi conservarea acestor biserici ţine strict de preoţi”, a spus Mihai Mazilu. Edilul susţine că a încercat să aloce şi pentru biserici bani, având în vedere faptul că e creştin şi că şi aceste biserici au nevoie de lucrări de reabilitare. Pentru locuitorii din Târgu-Cărbuneşti, dar şi pentru cei care doresc să vină şi să se roage acolo, edilul promite construcţia unei biserici, chiar în curtea primăriei. Însă, cum rămâne cu această biserică? Din păcate însă, nu am putut contacta telefonic, preotul localităţii Pojogeni, pentru a afla viitorul şi soarta acestei bisericuţe.
În loc de încheiere…
Acum câteva luni, instituţiile de cultură din Gorj şi reprezentanţi ai bisericii au găsit de cuviinţă să dezbată nevoia protejării patrimoniului cultural într-o întâlnire tematică, intitulată „Un viitor pentru trecut”. Dezbaterea a avut loc la Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu” din Târgu-Jiu. În cadrul dezbaterii, protopopul Cosmin Bălan a declarat faptul că „Multe dintre biserici sunt foarte vechi şi tocmai din această cauză, au ajuns într-o stare de degradare îngrijorătoare, dar trebuie acordată mare atenţie modului în care se face restaurarea. Pe de altă parte sumele pentru realizarea unui proiect sunt foarte mari. Se ajunge de multe ori la proiect şi când trebuie trecut la lucru, nu mai vine finanţarea. Comunităţile locale şi enoriaşii nu pot strânge sumele necesare. Din cele 170 de monumente istorice existente în Gorj, 117 sunt biserici de lemn, iar la multe dintre acestea starea de degradare îşi spune cuvântul. Restaurarea lăcaşelor de cult este adeseori îngreunată de lipsa banilor, dar şi a modului deficitar în care este făcută. Biserica din Văi merită puţină atenţie, pentru că ar putea reprezenta un adevărat obiectiv turistic. Din păcate, însă, prea puţină lume ştie de existenţa acestei „comori”. Mai mult decât atât, drumul ce duce la lăcaşul de cult, este unul anevoios şi care, spre surprinderea multora nu are nici un indicator, care să „ateste” faptul că acolo în zonă, se află o biserică veche de aproximativ 300 de ani. Doar localnicii sunt cei care mai cunosc istoria, dar şi însemnătatea acestei bisericuţe, dar şi aceştia prea puţini.
