Comuna Cîlnic este o veche vatră istorică, veche de peste două milenii, iar ca mărturie a stat descoperirea unui castru roman, care a fost distrus de lucrările miniere.
Comuna Cîlnic a fost înfiinţată în anul 1865, desfiinţată în anul 1930, reînfiinţată în anul 1932. Satul Cîlnic este atestat documentar într-un răvaş de jurători pentru Mănăstirea Tismana, dat de Petru cel Tânăr în 31 mai 1561-1568, unde este menţionat „şi Ivan şi Draica din Cîlnic”. Mai este menţionat într-un hrisov din anul 1580, septembrie 7, prin care Mihnea Turcitul face întăriri de stăpânire la Câlnicu. La 23 aprilie 1579, Mihnea Turcitul voievod întăreşte lui Chircă comis, soţiei sale Neacşa şi cumnatei sale Mara ocină în Cîlnic cumpărate de bunicul celor două jupâniţe cu 3000 de aspri şi 40 de porci graşi în zilele lui Radu Paisie de la Datcu, Dumitru, Dragu şi Maniu şi fraţii lor din Bereşti. La 7 septembrie 1580 Mihnea Turcitul întăreşte lui Mihăilă şi fiilor săi ocină în Cîlnic, cumpărată de la Stan cu 450 de aspri. La 3 februarie 1609, Radu Şerban dăruieşte mănăstirii Tismana mai mulţi ţigani cumpăraţi de la Laţco şi de la fiul său din Cîlnic.
Satele comunei Cîlnic
Satul Cîlnicu de Jos este menţionat într-un hrisov emis la 7 septembrie 1586, prin care Mihnea Turcitul întăreşte lui Mareş din Groşani a patra parte din moşia Câlnicu de Jos „pentru că au fost a lor moşie veche”. Satul Cîlnicu de Sus este atestat documentar la 3 septembrie 1512 de domnitorul Neagoe Basarab dă un document prin care se aminteşte de existenţa satului Cîlnicul de Sus: „Din mila lui Dumnezeu, Io Basarab Voevod şi domn a toată ţara UngroVlahiei, fiul marelui Basarab Voevod. … şi Obârşia cu Cîlnicul de Sus, pentru că le sunt vechi şi drepte ocine…”. Satul Didileşti este menţionat pentru prima dată într-un hrisov emis la 12 noiembrie 1463, prin care Radu cel Frumos întăreşte lui Radoslav, lui Stanciul şi fiicelor lui Radoslav, Marinei şi Staiei, „ca să le fie ocina lui Radoslav, Supt Coastă şi ocina lui Stanciul jumătate din Dădileşti … ocina lui Radoslav Supt Coastă şi ocina lui Stanciul, jumătate din Dădileşti să fie una”. Satul Găleşoaia este atestat documentar într-un document emis în anul 1564, prin care Petru Vodă Şchiopul întăreşte înfrăţirea făcută de tatăl între fiu şi fiică, în hrisovul din anul 1574, în cel din 1584, prin care Mihnea Turcitul „întăreşte lui Stan şi lui Radu ocine şi vii în Găleşoaia” , în alte documente din secolele XVII şi XVIII, în Nomenclatorul administrativ din anul 1864.
Satul Hodoreasca a fost comună, înfiinţată prin legea administrativă din 31 martie 1864. Satul Pinoasa este menţionat într-un hrisov emis la 31 iulie 1587, prin care Mihnea Turcitul Vodă întăreşte lui Stanciu, cu fii săi şi fraţii lui „moşie în Pinoasa cumpărată de la Dan şi Zgîitu în zilele lui Radu de la Afumaţi”.
Castrul roman de la Pinoasa
În localitate se găsea un castru cu val de pământ de la Pinoasa, inclus astăzi în oraşul Rovinari, care se afla pe malul stâng al râului Tismana, la 500 de m V de râul Jiu. Acesta era de formă dreptunghiulară cu laturile lungi orientate cu axul pe direcţia N-S. Era amenajat cu val de pământ şi data de la începutul secolului al II-lea d. Hr. La începutul lui 1970 castrul a fost distrus de construcţiile industriale care s-au amplasat peste acesta. (Sursa: Academia Română)
