Un medic ATI la Spitalul Orăşenesc din Rovinari s-a mutat în spital în această perioadă pentru a fi mai aproape de pacienţii săi în această perioadă dificilă. Petre Ciuvăţ va împlini peste câteva luni 80 de ani. Nu se gândeşte să renunţe şi să plece acasă de teamă că s-ar putea infecta cu noul coronavirus.
Petre Ciuvăţ lucrează de aproximativ cinci ani la la Secţia Terapie Intensivă a Spitalului Orăşenesc din Rovinari. Medicul susține că nu se teme ce pandemia care a paralizat toată lumea, pentru că nu este vreun pericol, dacă te protejezi: „Nu este vreun pericol, dacă te protejezi şi ştii cum să faci acest lucru. Nu îmi este teamă deloc de acest virus. Decizia de a deveni medic o iei ca să-i vindeci pe ceilalţi, dar cum poţi să faci asta dacă îţi este teamă de boală? Nu înţeleg cum altora le este teamă. Le transmit să fie curajoşi si să-şi vadă de meseria lor. Eu iubesc foarte mult profesia aceasta “.
„Cel mai important lucru este stăpânirea de sine“
Medicul Petre Ciuvăţ este prezent în spital cam tot timpul şi chiar i-a rugat pe colegi să-l cheme atunci când au nevoie de el: „Eu sunt cam tot timpul în spital. Sunt fericit că mă aflu aici şi că pot lucra în cotinuare. Spitalul este prima casă. I-am rugat pe colegii de la UPU să mă cheme, dacă sunt de gardă şi au nevoie de mine. Le-am spus să mă cheme, indiferent de oră“.
Medicul are câteva sfaturi pentru cetăţeni în această perioadă: „Cetăţenii trebuie să se protejeze şi să fie disciplinaţi. Cel mai important lucru este stăpânirea de sine, disciplina şi încrederea că totul se va rezolva. Trebuie să stea în casă“.
Medicul este apropiat de pacienţii săi şi spune că a fost marcat de multe cazuri: „Au fost multe situaţii emoţionante. Pacienţii îţi spun tot felul de lucruri care nu au cum să nu te marcheze“.
Cutremurul din 1977 l-a prins la spital
Petre Ciuvăţ lucrează ca medic de 57 de ani. A început să lucreze la Spitalul Grigore Alexandrescu din Bucureşti. Îşi aminteşte că un alt moment foarte greu, asemănător cu cel pe care-l traversăm în prezentm a fost cel de la cutremurul din 1977: „Eram la spital. Oamenii au început să vină în număr mare. Erau multe persoane rănite. Oamenii erau disperaţi pentru că ar fi putut să urmeze alte cutremure şi se temeau pentru rudele lor“.
