Plombe politice

Fiecare partid politic vrea să îşi primenească echipa de activişti politici, fără eforturi şi cât mai profitabil. Asemenea momente devin prielnice cu ocazia alegerilor, atunci când şefii de partid în continuă căutare de bani pentru campaniile electorale oferă locuri eligibile pe liste sau colegii electorale unor oameni de afaceri. Pentru că aceştia nu ştiu cu ce se mănâncă politica şi nu bănuiesc că pot fi ţepuiţi, acceptă uşor, mai ales că notorietatea pe care o pot câştiga este pentru ei un aparent beneficiu. Nimeni nu cunoaşte înţelegerile de proximitate, care îi aduc pe oamenii de afaceri în situaţia de protagonişti politici, adică banii care se duc la partid pentru sprijinirea celorlalţi candidaţi, scutiţi de daniile electorale, banii care ajung în seifurile mai marilor de partid şi banii care intra direct în campanie. Pentru că sunt bani veniţi din altă parte ei nu intră nici în bugetul de campanie, care teoretic trebuie supus verificărilor şi adus la cunoştinţă publică. În toamna aceasta asemenea candidaţi care au rolul de plombe politice, intră într-o competiţie viciată de naivitatea alegătorilor, păpuşărie de partid, asigurând spuza necesară pentru parlamentarii prestabiliţi. Operaţiunea de prestabilire este permisivă datorită viciilor legii votului uninominal. Voi exemplifica, dacă un partid politic hotărăşte ca unul dintre parlamentari să fie ales de la nivel judeţean, campania poate fi dirijată în favoarea candidatului respectiv. Aici intervine înţelegerea dintre partide, care doar în perspectiva unui vot covârşitor într-o anumită direcţie nu îşi poate asigura pretenţiile. De regulă tot procesul de vot este manipulat în aşa fel încât poporul să se îndoiască de calitatea alegerii sale. Posibilităţile demonstrării corectitudinii unui proces electoral există, dar nimeni nu are interes să fie descoperite mânăriile politice, deoarece actualele structuri sunt atât de vechi, încât înlocuirea lor ar costa mai mult decât menţinere lor în formă actuală. Aceste structuri au căprăriile atât de bine împărţite încât se ştie deja cine lipeşte afişe şi pe câţi bani, cine aduce oamenii la urne şi cine stă şi numără în secţiile de votare. Noii veniţi în politică sunt nişte piese adăugate într-un joc de domino în mâinile acestui sistem, în urma căruia în parlament vor ajunge doar anumiţi oameni. Dacă nu vor fi prezenţi în parlament, noi veniţi nu vor înţelege de ce nu au ajuns în parlament, chiar dacă au fost oameni de bună credinţă, fără cazier judiciar şi fără păcate. Ei nu vor accepta în ruptul capului statutul de plombă politică şi doar pe acela de victimă a unui sistem de vot deficitar.