Uite aşa aş vrea să mor…

Culturalizarea oamenilor face parte din derutele societăţii. Nu ştiu pe cineva care să creadă aceste lucruri mai mult decât mine şi dacă aş susţine cauze culturale, cred, aş fi luată în derâdere sau mai mult mi s-ar spune într-un mod hilar, să părăsesc acest domeniu, prea ascuns de ochii societăţii moderne. Eu nu vreau şi mai mult mă încăpăţânez că cred că cititorii sunt şi oameni de cultură şi că oamenii care ne înconjoară ascultă pe lângă manele şi muzică clasică, deşi alţii nu ar spune aceste lucruri despre noi. Şi uite aşa, prin periplul acesta cultural, încercând să îmi găsesc identitatea, am găsit, fără să vreau idei şi discuţii care m-au făcut să cred că în amuzamentul momentului ne asumăm nişte riscuri fantastic de mari când vorbim de repatrierea osemintelor lui Brâncuşi. Doina Lemny, cercetător şi muzeograf la Centrul Pompidou din Paris, cel mai avizat cunoscător al operelor lui Brâncuşi, m-a făcut să înţeleg esenţa lucrurilor unui om simplu, esenţa universalităţii lui Brâncuşi. Doamna Lemny povestea la Târgu-Jiu de comedia asta asemănătoare cu un soi de comedie a la Caragiale, când „Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam’mare, mămiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 mai”. Asemănătoare situaţie am spune…Poporului român i se potriveşte „mănuşă” rolul de domnul Goe, în toată situaţia asta teatrală, căci unde mai pui că domnul Goe al nostru după ce că a rămas repetent la toate materiile, mai puţin la „fală” vrea să îl aducă pe Brâncuşi „la o casă inexistentă” căci chiar doamna Lemny declara că această casă memorială este un fals. „Mai vreau să dezbat aici și problematica refacerii casei memoriale a lui Brâncuși de la Hobița. A existat vreo casă Brâncuși? Când faci o casă memorială trebuie să arăți unde a lucrat artistul, dar Brâncuși a fugit de acasă. Ce să faci la Casa Memorială, să faci încă un fals, așa cum se vehiculează. Cred că trebuie să fim mai discreți și să înțelegem de fapt sensul operelor lui Brâncuși. Brâncuși este universal”, a spus Doina Lemny la Târgu-Jiu. Tot Doina Lemny a declarat că ar trebui să ne simţim onoraţi că Brâncuşi este înmormântat într-unul din marile cimitire ale lumii, alături de nume mari din cultura mondială. „Brâncuși a trăit 50 de ani la Paris. Acolo și-a creat operele acolo, capodopera lui. Brâncuși a decis. Asta nu înseamnă că s-a supărat pe țară…Tot Brâncuși a decis, în cunoștiință de cauză să fie înmormântat în cimitirul Montparnasse. Nu găsesc în asta că Brâncuși a dorit să întoarcă spatele țării. Dimpotrivă, consider că a fi înmormântat în Cimitirul Monparnasse este o onoare…Trebuie să ne calmăm și unde să punem aceste oseminte, haideți să fim serioși!”, spunea Doina Lemny. Mii de turişti vin anual să atingă piatra rece de pe mormântul marelui sculptor, cine suntem noi să nu ne dorim aceste lucruri? Brâncuşi ne-a lăsat o moştenire colosală iar autorităţile fac toate eforturile ca aceste opere să se menţină în stare bună. Nu ştiu, unde, cum şi în ce naţiune s-a mai pomenit acest lucru, vorba doamnei Lemny, „nu am văzut ca o naţiune, care are o personalitate în Cimitirul Montparnasse să ceară repatrierea osemintelor”. Ar trebui să îl lăsăm pe Brâncuşi să îşi doarmă somnul veşnic liniştit şi să nu ne transformăm în susţinătorii unei cauze care nu a existat niciodată…părerea mea!