Institutul de Politici Publice, Administrație și Științele Educației, din cadrul Universităţii „Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu, organizează în ziua de 16 iulie 2015, la sediul instituţiei, o conferinţă ştiinţifică pe tema: „Cercetarea ştiinţifică în perioada regimului comunist. O altă calificare la locul de muncă?”, prezentată de către d-l prof. univ. dr. George Niculescu, directorul Institutului, în vederea sublinierii faptului că activitatea de cercetare ştiinţifică a reprezentat o ancoră de supravieţuire durabilă în perioada comunistă, în pofida faptului că, în mare parte, cercetarea ştiinţifică a fost într-o criză permanentă, iar efectele acesteia s-au reflectat în nereuşitele din activitatea socio-economică.
Putem aprecia că s-a creat o elită negativă în cercetare!
În multe privinţe, putem aprecia că promovarea non-valorii a reprezentat principiul de bază al doctrinei comuniste, asigurând libertate totală de acţiune nomenclaturii. Cu toate acestea, elitele care s-au format au evadat din sistem sau au acceptat compromisul sub diferite forme cu puterea, iar în acest fel s-a creat o elită negativă în cercetare, pentru prima dată în istoria României. În schimb, cea mai mare parte din elita corpului de cercetare, educată în perioada interbelică în spirit şi la nivel european, a fost izgonită după 1948 în numele luptei de clasă. Alţii au murit de foame şi mizerie, s-au degradat fizic muncind din greu ca muncitori necalificaţi pe şantiere, ca să supravieţuiască. Această epurare a fost conjugată cu politizarea şi ideologizarea cercetării ştiinţifice, instaurarea unui climat de suspiciune şi delaţiune, reducerea investiţiilor pentru informare şi cercetare, limitarea drastică a schimburilor de publicaţii şi colaborări cu Occidentul prin eliminarea limbilor moderne din şcoli.
Cercetarea științifică a fost, practic, scoasă și din universități!
Cercetarea in-house, desfășurată în întreprinderi, a fost redusă la minim, pentru că la nivelul unităților socialiste funcționau mai ales laboratoare, oficii tehnice și numai mici colective de cercetare. Grosul activității era preluat de institutele de cercetare și/sau proiectare de ramură sau subramură, organizate, de asemenea, centralizat. Cercetarea științifică a fost, practice, scoasă și din universități și mutată cu totul în sistemul institutelor de cercetare și proiectare de ramură sau al acelora de cercetare fundamentală aflate în subordinea Consiliului Național pentru Știintă și Tehnologie. Astfel, cercetarea din universități s-a redus în foarte mare măsură la aceea pur teoretică și documentară, deoarece studenții și noile cadre didactice au avut din ce în ce mai puțin contact direct cu cercetarea fundamentală – experimentală, cu cercetarea aplicată și, cu atât mai puțin, cu cercetarea pre-competitivă și cea de inovare de produs, deoarece un astfel de contact se realiza în mare măsură formal, prin așa-numitul sistem de practică în producție.
Asist. de cercetare ştiinţifică, drd. Flavius Cristian MARCĂU
