Cursul media, organizat la Motru, promite jurnalişti de „elită”. Societatea va purta amprenta acestor oameni, care promit furnizarea informaţiei în cea mai „pură” formă şi expunerea realităţii aşa cum este ea. În cele ce urmează, cititorii cotidianului „Impact în Gorj” vor afla cum se vede această meserie, prin ochii unui copil, care promite multe.
„Cursul acesta de redactori media este ceva nou pentru mine şi pentru elevii şcolii din Valea Mânăstirii. Tot am auzit despre media şi nu eram lămurită ce semnificaţie şi ce ascunde el: manipularea celor din jurul nostru sau formarea de opinii pentru noi elevii. Am întrebat-o pe diriginta mea, profesoară de română ce înseamnă cuvântul media şi ea mi-a răspuns clar: arta comunicării. După trei săptămâni de ore teoretice, dar mai ales practice, încep să îmi formez un punct de vedere consolidat, care conţine două idei principale: Ce îmi place la acest curs media, şi de asemenea ce nu îmi place”, a spus Alexyss Şalavarin, elevă cursantă. Copilul „jurnalist” ne detaliază apoi cum decurge cursul, avantajele şi dezavantajele acestui „sistem”, formator de opinii. „Începem orele cu o rugăciune ortodoxă adresată Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu se face nici o deosebire între noi elevii, profesorii şi directoare, deoarece toţi învăţăm şi lucrăm cot la cot, reţinând şi aplicând legi secrete de comunicare, se tratează subiecte reale, din viaţa noastră de adolescenţi rebeli şi mândri, se analizează conflictele noastre şi ni se explică matematic cum trebuie să le rezolvăm şi să le transformăm în relaţii de colaborare şi consens, apreciem faptul că nu trebuie să scriem ca la scoală, de ne dor degetele. Toate lecţiile şi aplicaţiile practice ni se prezintă pe foi xeroxate. Noi suntem atenţi la explicaţii. Fiecare elev şi profesor au etichete de prezentare, ca la emisiuni de televiziune. Avem o sală elegantă unde stăm unii în faţa celorlalţi, nu în bănci ca la şcoală. Toţi avem poziţii egale şi primim cursuri de tip My Secret Communication Golden Files. Se acordă mereu premii în bani în fiecare oră. Deci inteligenţa se răsplăteşte. Aşa că suntem atenţi şi fiecare dintre noi doreşte să fie în topul premianţilor. Noi elevii ne dăm note, ţinem orele şi participăm la concursuri de comunicare. În fiecare oră facem zeci de poze, pentru a le studia şi a le analiza. În acest mod ne perfecţionăm în tehnicile de fotografiere. Ce nu îmi place la acest curs media: Suntem prea mulţi elevi şi profesori în cadrul cursului. Unii colegi nu au fost prezenţi la toate orele. Avem o singură pauză scurtă. Uneori proful nostru foloseşte cuvinte ca de pe stradă, afirmând că aplică legea liftului. Concluzionând, cursul de media îmi place şi mă fascinează, deoarece este o premieră pentru mine şi pentru colegii mei”, a adăugat Alexyss Şalavarin.
Gând la gând…cu bucurie
Am promis în ediţia trecută că vom transpune „povestioarele” unor elevi, hazlii ce-i drept, povestioare care reflectă realitatea, dar realizate, mergând pe premisa „haz de necaz”. Povestioarele elevilor fac parte din cursul media şi sunt o aplicaţie practică integrantă a acestui curs, aplicaţii care le dezvoltă spiritul editorialistic.
Șirul de 4
„Într-o zi de școală pe când eram în clasa a 6-a, aveam oră cu o doamnă profesoară care mă sâcâia pe mine și pe colegii mei. Așa că ne-am gândit să aranjăm scaunul catedrei astfel încât să cedeze. Zis și făcut. Ne-am apucat de lucru. Doamna a venit la oră și ca de obicei s-a așezat la catedră. Peste ceva timp doamna a făcut o mișcare bruscă, iar scaunul a cedat și doamna s-a prăbușit ca un sac cu nisip și a văzut mai de aproape și mai bine culoarea parchetului. Noi elevii am rămas tăcuți ca să minimizăm dezastrul care se prefigura. Doamna nervoasă s-a sculat, s-a apropiat de catedră și a pus 4 la toată clasa. Noi ne-am ales cu câte un 4, iar doamna cu o căzătură zdravănă” anonim.
Lipiciul
„Ce frumos e când ești mic, atât de mic încât toate sunt noi. Și cât de amuzante sunt lucrurile noi pe care încerci să le faci și ceva nu ioese bine. Îmi amintesc ca și când ar fi fost ieri. Aveam 5 ani. Era prima dată când jucam pitulașu. Totul a mers bine, pănă la ultima parte. Eu trebuia să-l „scuip” pe cel ce nu mă găsește. Am fost mirat de expresie. L-am întrebat pe un băiat mai mare ce înseamnă să îl <>. El a răspuns că trebuie să îl scuip. Deci am fugit mai departe am ajuns un coleg de joacă și l-am scuipat cu sete. Noroc că nu l-am nimerit decât parțial. Toți au râs de mine” (Codruț Oprița)
Tatuajul Alb
„Într-o zi plictisitoare de vară, din lipsă de ocupaţie, m-am gândit să mă răzbun pe prietenul meu care m-a bătut. Știam că dormea de fiecare dată la ora 16:15, pentru somnul de frumusețe. Așa că am mers la el. Am constatat din fericire pentru mine era singur acasă. Am intrat tiptil în casă și la baie. I-am luat pasta de dinți și i-am pus pe mână câteva șuvoaie. Apoi l-am gâdilat la subraț. Prietenul meu somnoros și-a dat cu mâna pe față și s-a umplut de pastă de dinți. Apoi i-am luat mâna și l-am pictat pe față cu pasta surplus. Apoi am fugit. Și așa am egalat scorul răfuielilor dintre noi la 7-7. (David Modoran)
Curca Plouată
„În sfârșit acasă. M-am săturat de atâta omăt. În fiecare zi fac cunoștință cu câteva sute de bulgări de zăpadă și mă pomenesc trântită în zăpadă. Sunt udă din cap până în picioare. Nu mai vreau! Nu mai pot! Bine dar să trecem peste astea! Acum vreau doar să mă relaxez, deci voi face un duș fierbinte! Bine, dar duș fără nici o peripeție. Cuget eu ce cuget și îmi strălucește în minte o frumoasă idee-iau ușor dușul, dechid geamul și-l pornesc. Într-o clipită tâșnește un jet fierbinte de apă prin sita ferestrei. De jos de pe stradă se aude un strașnic „ARȘ!”. Precis că am udat pe cineva. Închid repede geamul și încep să mă îmbrac. Când să ies din baie mă pomenesc în pragul ușii cu o curcă plouată. Era chiar mama, vicitima năzbâtiei mele. Ehei, ce muștruială am primit de la mama. I-am promis că mă cumințesc” anonim
O Brad Frumos
„De sărbătorile de Crăciun, fiind agitație mare în jurul meu, când toată lumea voia să fie mai bună, am hotărât să împodobesc bradul. Când părinții au plecat la cumpărături, am crezut că este momentul ideal să le fac o surpriză. Bradul fiind așezat în suport, eu trebuia doar să-l împodobesc. Am început cu beculețele, globurile, dulciurile, beteaua și în sfârșit steaua din vârf. Am constatat că beculețele nu erau aprinse. Am coborât de pe scaun să pun instalația în funcțiune, numai că firul era prea scurt și astfel, când am tras să ajungă la priză, bradul a căzut peste mine. Surpriza mea a fost un dezastru. Noroc că bradul nu era atât de mare și m-am ales doar cu o sperietură și cu podoabele din brad sparte” anonim
Cloșca și Cocoșul
„Eram în curte la bunici. Bunica mea mi-a spus să nu mă apropri de cloșca cu puișori. Eu fiind mai curioasă din fire și neastâmpărată, am urmărit-o pe bunica până a plecat în casă. M-am dus repede la coteț și am încercat să iau un puișor auriu în mână. Imediat cloșca mi-a sărit în cap. Am început să țip, neștiind încotro s-o apuc. Am luat-o la fugă, gonită de cocoșul cu ciocul deschis care sărea pe mine înțepându-mă și cu pintenii. În aceasă zarvă a venit cățelul meu Rex care m-a salvat de urmăritor. M-am ales cu părul ciufulit, cu zgârieturi de la cocoșul înfuriat și cu o sperietură. Am prins o frică de cloșcă-cocoș, frică de care mu am scăpat nici până la vârsta asta. (Roxana Irod)
