Nu şi-a ales destinul, dar şi-l duce aşa cum poate, într-o lume numai de ea înţeleasă. Este vorba despre Margareta Roventa de 58 de ani din satul Câlnic, comuna Câlnic, care s-a născut cu handicapuri grave şi în loc să se afle sub protecţia statului, acesta nu-i oferă decât legi strâmbe. Femeia a rămas din februarie 2013 fără puţinul ajutor de handicap, nici mai mult nici mai puţin decât 33 de lei.
Margareta Roventa are singura vină de a se fi născut cu handicapuri mentale care i-au făcut imposibilă o viaţă normală. Carte nu a putut învăţa, iar de treburile gospodăreşti nici nu s-a putut atinge. Cea care-i poartă de grijă cu disperare şi se luptă pentru drepturi, este sora mai mică a Margaretei Roventa, Valerica Ghighilan. Din februarie anul acesta, comisia de evaluare nu a mai acceptat gradul de handicap, iar femeia a rămas şi fără bruma de pensia de handicap de 33 de lei. Totul, de la lipsa unor acte doveditoare medicale pe care femeia nu le are înainte de vârsta de 38 de ani. Sora mai mică, Valerica Ghighilan ne spune istoria, încercând să facă măcar ea puţină lumină în hăţişul de…legi încâlcite şi nedrepte. „Sora mea are un handicap de gradul doi, de 20 de ani. Din octombrie am fost la revizuire, i-au dat gradul 3, iar din pensia de 235 de lei, statul i-a lăsat 33 de lei”, a spus sora acesteia, adăugând că nu a durat mult, până când, în februarie i-au tăiat-o şi pe aceasta. Motivul? Legea nu a mai găsit suficiente actele medicale, de la vârsta de 38 de ani, ci a cerut şi cu ani în urmă. Aici apare problema comisiei de evaluare şi drama familiei. „Comisia a respins certificatul de handicap pentru că cere acte de dispensarizare de când este ea bolnavă, pe care eu nu le am şi nici nu le pot face rost. Fişe de dispensarizare nu erau le vremea acea, te lua în registru şi îţi dădeau tratament. Sora mea este aşa bolnavă de când mă ştiu eu”, a declarat Valerica Ghighilan. Femeia a întrebat şi pe medicul de familie ce poate face, iar acesta i-a explicat că singurele acte medicale pe care le are sunt din 1993, de când Margareta Roventa are carnet de sănătate. „Din urmă noi nu avem de unde lua. Rămâne sora mea în halul ăsta, nici 34 de lei. Cum poate sora mea să trăiască cu 33 de lei? Mănâncă o pâine pe zi?! Eu nu am pensie, nu am nimic. Am lucrat la fabrica de mobilă 25 de ani, pensie nimica, am 46 de ani”, a mai spus Valerica Ghighilan. Aceasta spune că singurul venit al familiei este salariul soţului. Decizia comisiei de evaluare a fost contestată în două rânduri, în octombrie, 2012 şi în februarie anul acesta, dar fără şanse de rezolvare. Răspunsul a fost că nu beneficiază de nici o pensie. Am fost cu ea şi la psihiatrie”. Pe lângă sora cu handicap, Valerica Ghighilan mai are grijă şi de mama octogenară, care şi aceasta sleită de puteri, recunoaşte cu amărăciune cât de greu le este amândurora. „Nu am ce să mă mai fac cu ea, fata mea mică are grijă de amândouă, eu merg în boată”, a spus Elena Ghighilan.
Dumitru Vulpe: Cred că se cuvine să fie încadrată în acel grad de handicap
Primarul din Cîlnic cunoaşte bine situaţia familiei. Speră ca o reevaluare a stării de sănătate a femeii să aducă şi o soluţie salvatoare, iar femeia să îşi primească indemnizaţia. „Cred că ar trebui revenit la această comisie, să facă o nouă reevaluare şi femeia să fie îndreptăţită să își primească pensia pe care a pierdut-o pe nedrept. Femeia este suferindă, are aceste boli grave din naştere şi cred că se cuvine să fie încadrată în acel grad de handicap”, a declarat Dumitru Vulpe, primar comuna Câlnic. Legile, deşi în schimbare mereu, sunt însă clare, spun medicii, iar normele nu pot fi încălcate. Aşa s-a ajuns la modificarea indemnizaţiei de handicap la 33 de lei. „În luna octombrie 2012, Margareta Roventa a fost încadrată cu gradul mediu, gradul 3, deoarece nu a făcut dovada debutului bolii până în 18 ani. Orice retard mental la care nu faci dovada poate surveni ulterior printr-un consum abuziv de medicamente, alcool sau printr-un traumatism, adică nu se încadrează conform criteriilor într-un grad de handicap, este o boală. Nouă ne-a adus un document care susţine un debut la 38 de ani, un debut tardiv. A fost făcută contestaţie la Comisia superioară, iar în ianuarie, aceasta a dat o decizie prin care a respins cererea. Noi am prins-o în sistem in ideea că timp de şase luni va reuşi să găsească un act medical, orice act care să ateste boală şi de care depinde încadrarea în grad de handicap”, a declarat Carmen Mocioi, medic familie, competentă Expertiză Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Tot legea spune că fără acele acte medicale doveditoare de la vârsta de 18 ani, răspunsul expertizei chiar şi de la un for superior va continua să fie defavorabil. „Comisia analizează doar actele pe care le avem şi noi, nu ataşează altceva. Doar dacă familia consideră că s-a agravat şi găseşte documentul, peste şase luni, face o cerere către mine şi luăm din nou în calcul şi reanalizăm, dar doar dacă are acel act va primi altă încadrare”, a explicat Carmen Mocioi. Între timp familia îşi pune nădejdea în singurele legi care i-au mai rămas, pentru a supravieţui, cele divine, pentru că ale statului au făcut destul.
